Biblia
»
1Imparati 18
Citeste Biblia
Versiune: Carte: Capitol:
1Imparati 18
| 1 | Au trecut multe zile, si cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: "Du-te, si înfãtiseazã-te înaintea lui Ahab, ca sã dau ploaie pe fata pãmântului." |
| 2 | Si Ilie s-a dus sã se înfãtiseze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. |
| 3 | Si Ahab a trimis sã cheme pe Obadia, mai marele casei lui. - Obadia se temea mult de Domnul. |
| 4 | De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sutã de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o pesterã, si i-a hrãnit cu pâine si cu apã. - |
| 5 | Ahab a zis lui Obadia: "Haidem prin tarã pe la toate izvoarele de apã si pe la toate pârâurile; poate cã vom gãsi iarbã ca sã pãstrãm viata cailor si catârilor, si sã n-avem nevoie sã omorâm vitele." |
| 6 | Si-au împãrtit tara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, si Obadia a plecat singur pe un alt drum. |
| 7 | Pe când era Obadia pe drum, iatã cã l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a cãzut cu fata la pamânt, si a zis: "Tu esti, domnul meu Ilie?" |
| 8 | El i-a rãspuns: "Eu sunt; du-te si spune stãpânului tãu: ,Iatã cã a venit Ilie!" |
| 9 | Si Obadia a zis: "Ce pãcat am sãvârsit eu, ca sã dai pe robul tãu în mâinile lui Ahab, ca sã mã omoare? |
| 10 | Viu este Domnul, cã n-a rãmas popor sau împãrãtie unde sã nu fi trimis stãpânul meu sã te caute; si când se spunea cã nu esti acolo, punea pe împãrãtia si poporul acela sã jure cã nu te-a gãsit. |
| 11 | Si acum zici: ,Du-te, si spune stãpânului tãu: ,Iatã cã a venit Ilie! |
| 12 | Si apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu stiu unde. Dacã m-as duce sã dau de stire lui Ahab, si nu te-ar gãsi, mã va omorî. Si totusi robul tãu se teme de Domnul din tineretea lui. |
| 13 | Nu s-a spus oare domnului meu ce am fãcut când a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sutã de prooroci ai Domnului, câte cincizeci într-o pesterã si i-am hrãnit cu pâine si cu apã? |
| 14 | Si acum tu zici: ,Du-te si spune stãpânului tãu: ,Iatã cã a venit Ilie! El mã va ucide." |
| 15 | Dar Ilie a zis: "Viu este Domnul ostirilor, al cãrui slujitor sunt, cã astãzi mã voi înfãtisa înaintea lui Ahab." |
| 16 | Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înstiintat despre lucrul acesta. Si Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. |
| 17 | Abia a zãrit Ahab pe Ilie, si i-a zis: "Tu esti acela care nenorocesti pe Israel?" |
| 18 | Ilie a rãspuns: "Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, si casa tatãlui tãu, fiindcã ati pãrãsit poruncile Domnului si te-ai dus dupã Baali. |
| 19 | Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal, si pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, care mãnâncã la masa Izabelei". |
| 20 | Ahab a trimis soli la toti copiii lui Israel, si a strâns pe prooroci la muntele Carmel. |
| 21 | Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, si a zis: "Pânã când vreti sã schiopãtati de amândouã picioarele? Dacã Domnul este Dumnezeu, mergeti dupã El; iar dacã este Baal, mergeti dupã Baal!" Poporul nu i-a rãspuns nimic. |
| 22 | Si Ilie a zis poporului: "Eu singur am rãmas din proorocii Domnului, pe când prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. |
| 23 | Sã ni se dea doi junci. Ei sã-si aleagã un junc, pe care sã-l taie în bucãti, si sã-l punã pe lemne, fãrã sã punã foc. Si eu voi pregãti celãlalt junc, si-l voi pune pe lemne fãrã sã pun foc. |
| 24 | Apoi voi sã chemati numele dumnezeului vostru; si eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va rãspunde prin foc, acela sã fie adevãratul Dumnezeu. Si tot poporul a rãspuns, si a zis: "Bine!" |
| 25 | Ilie a zis proorocilor lui Baal: "Alegeti-vã un junc din cei doi, pregãtiti-l voi întâi, cãci sunteti mai multi, si chemati numele dumnezeului vostru; dar sã nu puneti foc." |
| 26 | Ei au luat juncul pe care li l-au dat, si l-au pregãtit. Si au chemat numele lui Baal, de dimineatã pânã la amiazã, zicând: "Baale, auzi-ne!" Dar nu s-a auzit nici glas, nici rãspuns. Si sãreau împrejurul altarului pe care-l fãcuserã. |
| 27 | La amiazã, Ilie si-a bãtut joc de ei, si a zis: "Strigati tare, fiindcã este dumnezeu; se gândeste la ceva, sau are treabã, sau este în cãlãtorie, sau poate cã doarme, si se va trezi." |
| 28 | Ei au strigat tare, si, dupã obiceiul lor, si-au fãcut tãieturi cu sãbiile si cu sulitele, pânã ce a curs sânge pe ei. |
| 29 | Când a trecut amiaza, au aiurat, pânã în clipa când se aducea jertfa de searã. Dar nu s-a auzit nici glas, nici rãspuns, nici semn de luare aminte. |
| 30 | Ilie a zis atunci întregului popor: "Apropiati-vã de mine"! Tot poporul s-a apropiat de el. Si Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfãrâmat. |
| 31 | A luat douãsprezece pietre, dupã numãrul semintiilor fiilor lui Iacov, cãruia Domnul îi zisese: "Israel îti va fi numele", |
| 32 | si a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A fãcut împrejurul altarului un sant, în care încãpeau douã mãsuri de sãmântã. |
| 33 | A asezat apoi lemnele, a tãiat juncul în bucãti, si l-a puse pe lemne. Apoi a zis: "Umpleti patru vedre cu apã, si vãrsati-le pe arderea de tot si pe lemne." Si au fãcut asa. |
| 34 | Apoi a zis: "Mai faceti lucrul acesta odatã." Si l-au fãcut încã odatã. Apoi a zis: "Mai faceti-l si a treia oarã." Si l-au fãcut si a treia oarã. |
| 35 | Apa curgea în jurul altarului, si au umplut cu apã si santul. |
| 36 | În clipa când se aducea jertfa de searã, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fã sã se stie astãzi cã Tu esti Dumnezeu în Israel, cã eu sunt slujitorul Tãu, si cã toate aceste lucruri le-am fãcut dupã porunca Ta. |
| 37 | Ascultã-mã, Doamne, ascultã-mã, pentru ca sã cunoascã poporul acesta cã Tu, Doamne, esti adevãratul Dumnezeu, si sã le întorci astfel inima spre bine!" |
| 38 | Atunci a cãzut foc de la Domnul, si a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele si pãmântul, si a sub si apa care era în sant. |
| 39 | Când a vãzut tot poporul lucrul acesta, au cãzut cu fata la pãmânt, si au zis: "Domnul este adevãratul Dumnezeu! Domnul este adevãratul Dumnezeu!" |
| 40 | "Puneti mâna pe proorocii lui Baal", le-a zis Ilie: "nici unul sã nu scape!" Si au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison si i-a junghiat acolo. |
| 41 | Apoi Ilie a zis lui Ahab: "Suie-te de mãnâncã si bea; cãci se aude vuiet de ploaie." |
| 42 | Ahab s-a suit sã mãnânce si sã bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, si plecându-se la pãmânt, s-a asezat cu fata între genunchi, |
| 43 | si a zis slujitorului sãu: "Suie-te si uitã-te înspre mare." Slujitorul s-a suit, s-a uitat, si a zis: "Nu este nimic!" Ilie a zis de sapte ori: "Du-te iarãsi." |
| 44 | A saptea oarã, slujitorul a zis: "Iatã cã se ridicã un mic nor din mare, ca o palmã de om." Ilie a zis: "Suie-te, si spune lui Ahab: ,Înhamã, si pogoarã-te, ca sã nu te opreascã ploaia." |
| 45 | Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, si a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, si a plecat la Izreel. |
| 46 | Si mâna Domnului a venit peste Ilie, care si-a încins mijlocul, si a alergat înaintea lui Ahab pânã la intrarea în Izreel. |
Menu
Alte Resurse
Versetul Zilei
Parteneri
Statistici
» Vizitatori online: 2» Total Vizite: 406484