1Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. O cântare a lui David. Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!
2
Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
19
Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.
21
Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
23
Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!