Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

2 Corinteni

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

2 Corinteni 3

¹ Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?

Fapt 18.27;

² Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

1Cor 9.2;

³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

1Cor 3.5; Exod 24.12; Exod 34.1; Ps 40.8; Ier 31.33; Ezec 11.19; Ezec 36.26; Evr 8.10;

⁴ Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

⁵ Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

Ioan 15.5; 1Cor 15.10; Filip 2.13;

⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

1Cor 3.5; 1Cor 15.10; Efes 3.7; Col 1.25-29; 1Tim 1.11-12; 2Tim 1.11; Ier 31.31; Mat 26.28; Evr 8.6-8.; Evr 7.6.; Evr 4.15;

⁷ Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

Rom 7.10; Exod 34.1-28; Deut 10.1; Exod 34.29-85;

⁸ cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

Gal 3.5;

⁹ Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

Rom 1.17; Rom 3.21;

¹⁰ Şi, în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

¹² Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală

Efes 6.19;

¹³ şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

Exod 34.33-35; Rom 10.4; Gal 3.23;

¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

Isa 6.10; Mat 13.11-14; Ioan 12.40; Fapt 28.26; Rom 11.7-25;

¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

¹⁶ Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.

Exod 34.34; Rom 11.23-26; Isa 25.7;

¹⁷ Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

1Cor 15.45;

¹⁸ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

1Cor 13.12; 1Tim 1.11; Rom 8.29; 1Cor 15.49; Col 3.10;

< 2Cor 2

2 Corinteni 3

2Cor 4 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea