¹ Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –

² Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.

³ Eu sunt a iubitului meu, şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –

⁴ Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.

⁵ Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.

⁶ Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.

⁷ Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…

⁸ Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,

⁹ dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. –

¹⁰ „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –

¹¹ M-am coborât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.

¹² Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –

¹³ Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?