Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Evrei

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

Evrei 6

¹ De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu,

Filip 3.12-14; Evr 5.12; Evr 9.14;

² învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.

Fapt 19.4-5; Fapt 8.14-17; Fapt 19.6; Fapt 17.31-32; Fapt 24.25; Rom 2.16;

³ Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

Fapt 18.21; 1Cor 4.19;

⁴ Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,

Mat 12.31-32; Evr 10.26; 2Pet 2.20-21; 1Ioan 5.16; Evr 10.32; Ioan 4.10; Ioan 6.32; Efes 2.8;

⁵ şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor –

Gal 3.2-5; Evr 2.4;

⁶ şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Evr 2.5; Evr 10.29;

⁷ Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Ps 65.10;

⁸ Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.

Isa 5.6;

⁹ Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.

¹⁰ Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

Prov 14.31; Mat 10.42; Mat 25.40; Ioan 13.20; Rom 3.4; 2Tes 1.6-7; 1Tes 1.3; Rom 15.25; 2Cor 8.4; 2Cor 9.1-12; 2Tim 1.18;

¹¹ Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde,

Evr 3.6-14; Col 2.2;

¹² aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

Evr 10.36;

¹³ Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine însuşi

Gen 22.16-17; Ps 105.9; Luc 1.73;

¹⁴ şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”

¹⁵ Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa.

¹⁶ Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei.

Exod 22.11;

¹⁷ De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ;

Evr 11.9; Rom 11.29;

¹⁸ pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

Evr 12.1;

¹⁹ pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,

Lev 16.15; Evr 9.7;

²⁰ unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

Evr 4.14; Evr 8.1; Evr 9.24; Evr 3.1; Evr 5.6-10; Evr 7.17;

< Evr 5

Evrei 6

Evr 7 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea