¹ Şi cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

² „Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locurilor sfinte, proroceşte împotriva ţării lui Israel!

³ Spune ţării lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teacă şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău.

⁴ Pentru că vreau să nimicesc cu desăvârşire din mijlocul tău pe cel neprihănit şi pe cel rău, sabia Mea va ieşi din teacă, pentru ca să lovească orice făptură de la miazăzi până la miazănoapte.

⁵ Şi orice făptură va şti că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teacă şi nu se va mai întoarce înapoi în ea.

⁶ Şi tu, fiul omului, gemi! Cu rinichii zdrobiţi şi cu amărăciunea în suflet, gemi sub privirile lor!

⁷ Şi dacă te vor întreba: „Pentru ce gemi?”, să răspunzi: „Pentru că vine o veste”… Când va veni, toate inimile se vor înspăimânta, toate mâinile vor slăbi, toate sufletele se vor mâhni şi toţi genunchii se vor topi ca apa!… Iată că vine, a sosit – zice Domnul Dumnezeu!”

⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

⁹ „Fiul omului, proroceşte şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul.” Zi: „Sabia, da, sabia este ascuţită şi lustruită.

¹⁰ Este ascuţită pentru măcel şi lustruită ca să lucească!… O, sabie, tu tai toiagul de cârmuire al fiului Meu, care nesocoteşte orice lemn…

¹¹ A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mâna; este ascuţită sabia şi lustruită, ca să înarmeze mâna celui ce măcelăreşte.

¹² Strigă şi vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel care sunt daţi pradă sabiei împreună cu poporul Meu; de aceea bate-te pe coapsă!

¹³ Da, încercarea s-a făcut, şi ce va fi dacă toiagul acesta de cârmuire, care nesocoteşte totul va fi nimicit? – zice Domnul Dumnezeu!”

¹⁴ Şi tu, fiul omului, proroceşte şi bate din mâini! Loviturile sabiei să fie îndoite, întreite! Este sabia de măcel, sabia măcelului celui mare, care îi urmăreşte din toate părţile.