Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Faptele apostolilor

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

< Fapt 27

Faptele apostolilor 28

¹ După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

Fapt 27.26;

² Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua şi se lăsase un frig mare.

Rom 1.14; 1Cor 14.11; Col 3.11;

³ Pavel strânsese o grămadă de mărăcini şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a lipit de mâna lui.

⁴ Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.”

⁵ Pavel a scuturat năpârca în foc şi n-a simţit niciun rău.

⁶ Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu.

Mar 16.18; Luc 10.19; Fapt 14.11;

⁷ În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

⁸ Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.

Iac 5.14-15; Mar 6.5; Mar 7.32; Mar 16.18; Luc 4.40; Fapt 19.11-12; 1Cor 12.9-28;

⁹ Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela şi au fost vindecaţi.

¹⁰ Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Mat 15.6; 1Tim 5.17;

¹¹ După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

¹² Am ajuns la Siracusa şi am rămas acolo trei zile.

¹³ De acolo, am mers înainte pe lângă coastă şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile am venit la Puzole,

¹⁴ unde am dat peste nişte fraţi care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

¹⁵ Din Roma ne-au ieşit înainte, până în „Forul lui Apiu” şi până la „Cele trei cârciumi”, fraţii care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat.

¹⁶ Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaş care-l păzea.

Fapt 24.25; Fapt 27.3;

¹⁷ După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii iudeilor; şi, când s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile romanilor.

Fapt 24.12-13; Fapt 25.8; Fapt 21.33;

¹⁸ După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte.

Fapt 22.24; Fapt 24.10; Fapt 25.8; Fapt 26.31;

¹⁹ Dar iudeii s-au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu.

Fapt 25.11;

²⁰ De aceea, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.”

Fapt 26.6-7; Fapt 26.29; Efes 3.1; Efes 4.1; Efes 6.20; 2Tim 1.16; 2Tim 2.9;

²¹ Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine şi n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²² Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire.”

Luc 2.34; Fapt 24.5-14; 1Pet 2.12; 1Pet 4.14;

²³ I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara.

Luc 24.27; Fapt 17.3; Fapt 19.8; Fapt 26.6-22;

²⁴ Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

Fapt 17.4; Fapt 19.9;

²⁵ Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri,

²⁶ când a zis: „Du-te la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

Isa 6.9; Ier 5.21; Ezec 12.2; Mat 13.14-15; Mar 4.12; Luc 8.10; Ioan 12.40; Rom 11.8;

²⁷ Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

²⁸ Să ştiţi, dar, că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, şi o vor asculta.”

Mat 21.41-43; Fapt 13.46-47; Fapt 18.6; Fapt 22.21; Fapt 26.17-18; Rom 11.11;

²⁹ Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

³⁰ Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă,

³¹ propovăduia Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa pe oameni, cu toată îndrăzneala şi fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.

Fapt 4.31; Efes 6.19;

< Fapt 27

Faptele apostolilor 28

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea