Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Ioan

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

< Ioan 5

Ioan 6

Ioan 7 >

¹ După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

Mat 14.13; Luc 9.10-12;

² O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

⁴ Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.

Lev 23.5-7; Deut 16.1; Ioan 2.13; Ioan 5.1;

⁵ Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

Mat 14.14; Luc 9.12;

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

⁷ Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

Num 11.21-22;

⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”

2Imp 4.43;

¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”

Gen 49.10; Deut 18.15-18; Mat 11.3; Ioan 1.21; Ioan 4.19-25; Ioan 7.40;

¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

¹⁶ Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

Mat 14.23;

¹⁷ S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

¹⁸ Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

²⁰ Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

²¹ Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

²² Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

²³ A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

²⁴ Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

²⁵ Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

²⁶ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Ioan 6.51; Ioan 4.14; Mat 3.17; Mat 17.5; Luc 3.22; Luc 9.35; Ioan 1.33; Ioan 5.37; Ioan 8.18; Fapt 2.22; 2Pet 1.17;

²⁸ Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

²⁹ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

1Ioan 3.23;

³⁰ „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

Mat 12.38; Mat 16.1; 1Cor 1.22;

³¹ Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”

Exod 16.15; Num 11.7; Neem 9.15; 1Cor 10.3; Ps 78.24-25;

³² Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;

³³ căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

³⁴ „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

Ioan 4.5;

³⁵ Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

Ioan 6.48-58; Ioan 4.14; Ioan 7.37;

³⁶ Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

Ioan 6.26.64;

³⁷ Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

Ioan 6.45; Mat 24.24; Ioan 10.28-29; 2Tim 2.19; 1Ioan 2.19;

³⁸ căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Mat 26.39; Ioan 5.30; Ioan 4.34;

³⁹ Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

Ioan 10.28; Ioan 17.12; Ioan 18.9;

⁴⁰ Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 6.27.47-54; Ioan 3.15-16; Ioan 4.14;

⁴¹ Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”

⁴² Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?”

Mat 13.55; Luc 4.22;

⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Ioan 6.65;

⁴⁵ În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

Ier 31.34; Mic 4.2; Evr 8.10; Evr 10.16; Ioan 6.37;

⁴⁶ Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

Ioan 1.18; Ioan 5.37; Mat 11.27; Luc 10.22; Ioan 1.18; Ioan 7.29; Ioan 8.19;

⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

Ioan 3.16-36; Ioan 6.40;

⁴⁸ Eu sunt Pâinea vieţii.

Ioan 6.33.35;

⁴⁹ Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.

Ioan 6.31;

⁵⁰ Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

Ioan 6.51.58;

⁵¹ Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”

Evr 10.5.10; Ioan 3.13;

⁵² La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”

Ioan 7.43; Ioan 9.16; Ioan 10.19; Ioan 3.9;

⁵³ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

Mat 26.26-28;

⁵⁴ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Ioan 6.27.40-63; Ioan 4.14;

⁵⁵ Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

⁵⁶ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

1Ioan 3.24; 1Ioan 4.15-16;

⁵⁷ După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

⁵⁸ Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”

Ioan 6.49.50-51;

⁵⁹ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

⁶⁰ Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

Mat 11.6; Ioan 6.66;

⁶¹ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

⁶² Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

Ioan 3.13; Fapt 1.9; Efes 4.8;

⁶³ Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

2Cor 3.6;

⁶⁴ Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

Ioan 6.36; Ioan 2.24-25; Ioan 13.11;

⁶⁵ Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

Ioan 6.44.45;

⁶⁶ Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

Ioan 6.60;

⁶⁷ Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

⁶⁸ „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Fapt 5.20;

⁶⁹ Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

Mat 16.16; Luc 9.20; Ioan 1.49; Ioan 11.27;

⁷⁰ Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”

Luc 6.13; Ioan 13.27;

⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

< Ioan 5

Ioan 6

Ioan 7 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea