Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Luca

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

< Luc 17

Luca 18

Luc 19 >

¹ Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

Luc 11.5; Luc 21.36; Rom 12.12; Efes 6.18; Col 4.2; 1Tes 5.17;

² El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.

³ În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”

⁴ Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵ totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”

Luc 11.8;

⁶ Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

⁷ Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

Apoc 6.10;

⁸ Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Evr 10.37; 2Pet 3.8-9;

⁹ A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

Luc 10.29; Luc 16.15;

¹⁰ „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.

¹¹ Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

Ps 135.2; Isa 1.15; Isa 58.2; Apoc 3.17;

¹² Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

¹³ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

Iov 22.29; Mat 23.12; Luc 14.11; Iac 4.6; 1Pet 5.5-6;

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.

Mat 19.13;

¹⁶ Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

1Cor 14.20; 1Pet 2.2;

¹⁷ Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea.”

¹⁸ Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

Mat 19.16;

¹⁹ „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

²⁰ Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

Exod 20.12-16; Deut 5.16-20; Rom 13.9; Efes 6.2; Col 3.20;

²¹ „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”

²² Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”

Mat 6.19-20; Mat 19.21; 1Tim 6.19;

²³ Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.

²⁴ Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

Prov 11.28; Mat 19.23;

²⁵ Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

²⁶ Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”

²⁷ Isus a răspuns: „Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”

Ier 32.17;

²⁸ Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”

Mat 19.27; Zah 8.6; Mat 19.26; Luc 1.37;

²⁹ Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

Deut 33.9;

³⁰ şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”

Iov 42.10;

³¹ Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.

Mat 16.21; Mat 17.22; Mat 10.17;

³² Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;

Mat 27.2; Luc 23.1; Fapt 3.13;

³³ şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

³⁴ Ei n-au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Luc 2.50; Luc 9.45; Ioan 10.6; Ioan 12.16;

³⁵ Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.

Mat 20.29;

³⁶ Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.

³⁷ I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”

³⁸ Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”

³⁹ Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”

⁴⁰ Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:

⁴¹ „Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”

⁴² Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

Luc 17.19;

⁴³ Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Luc 5.26; Fapt 4.21; Fapt 11.18;

< Luc 17

Luca 18

Luc 19 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea