Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Luca

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

Luca 20

¹ Într-una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii cu bătrânii

Mat 21.23;

² şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”

Fapt 4.7; Fapt 7.27;

³ Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:

⁴ Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?”

⁵ Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”

⁶ Şi dacă răspundem: „De la oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un proroc.”

Mat 14.5; Mat 21.26; Luc 7.29;

⁷ Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.

⁸ Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”

⁹ Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.

Mat 21.33;

¹⁰ La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹¹ A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

¹² A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.

¹³ Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”

¹⁴ Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.”

¹⁵ Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?

¹⁶ Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”

¹⁷ Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului”?

Ps 118.22; Mat 21.42;

¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera”.

Dan 2.34-35; Mat 21.44;

¹⁹ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

²⁰ Au început să pândească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna puterii dregătorului.

Mat 22.15;

²¹ Iscoditorii aceştia L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.

Mat 22.16;

²² Se cuvine să plătim bir cezarului sau nu?”

²³ Isus le-a priceput viclenia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi?

²⁴ Arătaţi-Mi un ban. Al cui chip şi ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale cezarului”, au răspuns ei.

²⁵ Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

²⁶ Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

²⁷ Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:

Mat 22.23; Fapt 23.6-8;

²⁸ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”

Deut 25.5;

²⁹ Au fost, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat, şi a murit fără copii.

³⁰ Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.

³¹ A luat-o şi al treilea şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.

³² La urma tuturor, a murit şi femeia.

³³ Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.”

³⁴ Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

³⁵ dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

³⁶ Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

1Cor 15.42-52; 1Ioan 3.2; Rom 8.23;

³⁷ Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Exod 3.6;

³⁸ Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

Rom 6.10-11;

³⁹ Unii din cărturari au luat cuvântul şi au zis: „Învăţătorule, bine ai zis.”

⁴⁰ Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.

⁴¹ Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?

Mat 22.42;

⁴² Căci însuşi David zice în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,

Ps 110.1; Fapt 2.34;

⁴³ până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”

⁴⁴ Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”

⁴⁵ Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:

Mat 23.1;

⁴⁶ „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;

Mat 23.5; Luc 11.43;

⁴⁷ şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”

Mat 23.14;

< Luc 19

Luca 20

Luc 21 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea