Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Matei

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

< Mat 21

Matei 22

Mat 23 >

¹ Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

Luc 14.16; Apoc 19.7.9;

² „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.

³ A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

⁴ A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.”

⁵ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

⁶ Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

⁷ Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

Dan 9.26; Luc 19.27;

⁸ Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

Mat 10.11-13; Fapt 13.46;

⁹ Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.”

¹⁰ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

Mat 13.38-47;

¹¹ Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

2Cor 5.3; Efes 4.24; Col 3.10-12; Apoc 3.4; Apoc 16.15; Apoc 19.8;

¹² „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.

¹³ Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Mat 8.12;

¹⁴ Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Mat 20.16;

¹⁵ Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Mar 12.13; Luc 20.20;

¹⁶ Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷ Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”

¹⁸ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹ Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban.

²⁰ El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?”

²¹ „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Mat 17.25; Rom 13.7;

²² Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat.

²³ În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:

Mar 12.18; Luc 20.27; Fapt 23.8;

²⁴ „Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.”

Deut 25.5;

²⁵ Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

²⁶ Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea.

²⁷ La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

²⁸ La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.”

²⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Ioan 20.9;

³⁰ Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

1Ioan 3.2;

³¹ Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:

³² „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.”

Exod 3.6-16; Mar 12.26; Luc 20.37; Fapt 7.32; Evr 11.16;

³³ Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

Mat 7.28;

³⁴ Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

Mar 12.28;

³⁵ Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:

Luc 10.25;

³⁶ „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

³⁷ Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

Deut 6.5; Deut 10.12; Deut 30.6; Luc 10.27;

³⁸ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

³⁹ Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Lev 19.18; Mat 19.19; Mar 12.31; Luc 10.27; Rom 13.9; Gal 5.14; Iac 2.8;

⁴⁰ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”

Mat 7.12; 1Tim 1.5;

⁴¹ Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:

Mar 12.35; Luc 20.41;

⁴² „Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.

⁴³ Şi Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice:

⁴⁴ „Domnul a zis Domnului Meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale”?

Ps 110.1; Fapt 2.34; 1Cor 15.25; Evr 1.13; Evr 10.12-13;

⁴⁵ Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?”

⁴⁶ Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

Luc 14.6; Mar 12.34; Luc 20.40;

< Mat 21

Matei 22

Mat 23 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea