¹ Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.

² În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.

³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –

⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?

⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!

⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”

⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!

⁹ Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!