¹ Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă, în dreptatea Ta!

² Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!

³ Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.

⁴ Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins vrăjmaşii. Căci Tu eşti ocrotitorul meu!

⁵ În mâinile Tale îmi încredinţez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!

⁶ Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deşerţi, şi mă încred în Domnul.

⁷ Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu

⁸ şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.

⁹ Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: faţa, sufletul şi trupul mi s-au topit de întristare;

¹⁰ mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!

¹¹ Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, şi de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliţă fug de mine.