¹ Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” Un psalm al lui Asaf. O cântare. Te lăudăm, Dumnezeule, Te lăudăm; noi, care chemăm Numele Tău, vestim minunile Tale!

² „Atunci când va veni vremea hotărâtă”, zice Domnul, „voi judeca fără părtinire.

³ Poate să se cutremure pământul cu locuitorii lui: căci Eu îi întăresc stâlpii.” (Oprire)

⁴ Eu zic celor ce se fălesc: „Nu vă făliţi!”, şi celor răi: „Nu ridicaţi capul sus!”

⁵ Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie!

⁶ Căci nici de la Răsărit, nici de la Apus, nici din pustiu nu vine înălţarea.

⁷ Ci Dumnezeu este Cel ce judecă: El coboară pe unul, şi înalţă pe altul.

⁸ În mâna Domnului este un potir, în care fierbe un vin plin de amestecătură. Când îl varsă, toţi cei răi de pe pământ sug, îl sorb şi-l beau până în fund!

⁹ Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri; voi cânta laude în cinstea Dumnezeului lui Iacov.

¹⁰ Şi voi doborî toate puterile celor răi: puterile celui neprihănit însă se vor înălţa.