Biblia Online in limba Romana

Traducerea Dumitru Cornilescu

Romani

Vechiul Testament

Noul Testament

Selectioneaza un capitol:

< Rom 8

Romani 9

Rom 10 >

¹ Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,

Rom 1.9; 2Cor 1.23; 2Cor 11.31; 2Cor 12.19; Gal 1.20; Filip 1.8; 1Tim 2.7;

² că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă.

Rom 10.1;

³ Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

Exod 32.32;

⁴ Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

Deut 7.6; Exod 4.22; Deut 14.1; Ier 31.9; 1Sam 4.21; 1Imp 8.11; Ps 63.2; Ps 78.61; Fapt 3.25; Evr 8.8-10; Ps 147.19; Evr 9.1; Fapt 13.32; Rom 3.2; Efes 2.12;

⁵ patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Deut 10.15; Rom 11.28; Luc 3.23; Rom 1.3; Ier 23.6; Ioan 1.1; Fapt 20.28; Evr 1.8; 1Ioan 5.20.Dumnezeu;

⁶ Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel;

Num 23.19; Rom 3.3; Ioan 8.39; Rom 2.28; Rom 4.12-16; Gal 6.16;

⁷ şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.”

Gal 4.23; Gen 21.12; Evr 11.18;

⁸ Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

Gal 4.28;

⁹ Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.”

Gen 18.10-14;

¹⁰ Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Gen 25.21;

¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă –

Rom 4.17; Rom 8.28;

¹² s-a zis Rebecăi: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,

Gen 25.23;

¹³ după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

Deut 21.15; Prov 13.24; Mal 1.2-3; Mat 10.37; Luc 14.26; Ioan 12.25;

¹⁴ Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

Deut 32.4; 2Cron 19.7; Iov 8.3; Iov 34.10; Ps 92.15;

¹⁵ Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

Exod 33.19;

¹⁶ Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

¹⁷ Fiindcă Scriptura zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

Gal 3.8-22; Exod 9.16;

¹⁸ Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.

¹⁹ Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”

2Cron 20.6; Iov 9.12; Iov 23.13; Dan 4.35;

²⁰ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

Isa 29.16; Isa 45.6; Isa 64.8;

²¹ Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Prov 16.4; Ier 18.6; 2Tim 2.20;

²² Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru piere;

1Tes 5.9; 1Pet 2.8;

²³ şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Rom 2.4; Efes 1.7; Col 1.27; Rom 8.28-30;

²⁴ Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,

Rom 3.29;

²⁵ după cum zice în Osea: „Voi numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.

Osea 2.23; 1Pet 2.10;

²⁶ Şi acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

Osea 1.10;

²⁷ Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

Isa 10.22-23; Rom 11.5;

²⁸ Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”

Isa 28.22;

²⁹ Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

Isa 1.9; Isa 13.19; Ier 50.40;

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume, neprihănirea care se capătă prin credinţă;

Rom 4.11;

³¹ pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.

Rom 10.2; Rom 11.7; Gal 5.4;

³² Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de Piatra de poticnire,

Luc 2.34-; 1Cor 1.23;

³³ după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El nu va fi dat de ruşine.”

Ps 118.22; Isa 8.14; Isa 28.16; Mat 21.42; 1Pet 2.6-8; Rom 10.11;

< Rom 8

Romani 9

Rom 10 >

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea