biblia online cornilescu

Explicatia Cartii: Amos


Iata o carte scrisa de un profet laic. Dumnezeu si-a pastrat întotdeauna dreptul sa se foloseasca de orice oameni pe care El îi alege pentru vestirea mesajelor Sale. Cînd preotii si împaratii îsi pierd vrednicia, ciobanii si culegatorii de smochine sînt înrolati în vestirea Cuvântului Domnului (Amos 7:14). Cartea poarta numele autorului ei: Amos, care se poate traduce prin „purtatorul de poveri". Înca o data, numele este o anuntare a specificului misiunii pe care o va avea acest om chemat de Dumnezeu la o activitate grea si importanta.
Numele lui Amos nu apare în nici o alta carte a Bibliei. El nu a fost un preot sau un profet educat în mînuirea si transmiterea Cuvîntului lui Dumnezeu. Ca si în cazul celorlalti profeti însa, autoritatea lui a venit de la Domnul si asta i-a fost de ajuns ca sa stea plin de îndrazneala în fata oamenilor:

„Amos a raspuns lui Amatia: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt pastor, si strîngator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis: „Du-te si prooroceste poporului Meu Israel!" (Amos 7:14-15).

Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o asezare situata cam la 6 km sud de Betleem, în pustia iudeii. Acolo îsi pastorise altadata si David oile si tot acolo se ascunsese pe cînd fugea de împaratul Saul. Limbajul folosit de Amos este nesofisticat. Profetul are vorbirea unui om de la tara, plina de comparatii din natura în care-si duce viata (Amos 3:4, 5, 12; 5:8, 19; 9:9). Tonul lui este raspicat, iar mesajul lui merge direct la tinta fara prea multa pregatire: „El a zis: „Domnul racneste din Sion, glasul Lui rasuna din Ierusalim. Pasunele pastorilor jalesc, si vîrful Carmelului este uscat" (Amos 1:2).
Autorul fixeaza singur data activitatii sale: „pe vremea lui Ozia, împaratul lui Iuda si pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împaratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pamînt". tinînd seama de amenintarile care ne apropie de sfîrsitul domniei lui Ieroboam, putem spune ca Amos a activat în preajma anului 755 î.Cr.

Amos este un profet ridicat de Dumnezeu din împaratia lui Iuda si trimis sa prooroceasca la Betel si Samaria, în inima religioasa a împaratiei lui Israel. Activitatea profetica a lui Amos nu a fost solitara. Probabil ca în tineretea lui a mai apucat sa-l vada pe Elisei si sa-l auda pe Iona vorbind despre succesele militare ale Israelului (2 Împarati 14:25) ). Amos a fost premergatorul altor profeti. În timpul lucrarii lui, Dumnezeu l-a ridicat pe Osea sa vorbeasca în Israel si pe Isaia si Mica sa activeze în Iuda.
Amos a profetit într-o vreme de optimism si abundenta. Vremea lui Ozia si Ieroboam readusese ceva din fala Israelului de altadata. La curtile împaratesti se instalase iarasi luxul, ritualurile religioase erau pline de pompa si fast, poporul traia iarasi în abundenta si în bucurie. Israelul arata însa ca un mar frumos pe dinafara si gaunos pe dinauntru. Pacatul se furisase în viata intima a poporului si dincolo de aparentele de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonata. Simplitatea si neprihanirea fusesera înlocuite cu abundenta materiala, luxul, necinstea si imoralitatea (Amos 2:6-8; 3:10; 4:1; 5:10-12; 8:4-6). În plan international, Asiria, Mesopotamia si Egiptul erau în eclipsa, asa ca aparent, Israelul nu avea de ce sa se teama. În acest context Amos a fost trimis de Domnul sa predice un mesaj de mustrare si amenintare. Pedeapsa vestita de Amos nu se vedea atunci nici macar la orizontul istoriei, asa ca nu este de mirare ca acest „taran" venit de la oi a fost privit cu curiozitate si cu aversiune în centrele civice si religioase ale Israelului. Imaginati-va cam cum au reactionat doamnele din „înalta societate" a Samariei cînd l-au auzit spunîndu-le: „Ascultati acum, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriti pe cei sarmani, zdrobiti pe cei lipsiti, si ziceti barbatilor vostri: „Dati-ne sa bem!" (Amos 4:1). Nu este de mirare ca împotriva profetului s-a pornit repede o conspiratie care a facut totul ca sa-l reduca la tacere. Amatia, preotul idolatru din Betel, l-a parît împaratului, declarîndu-l tradator (Amos 7:10-11), iar apoi l-a interpelat public, gonindu-l din Israel:

„Pleaca, vazatorule si fugi în tara lui Iuda! Manînca-ti pîinea acolo, si acolo prooroceste. Dar nu mai prooroci la Betel, caci este un locas sfînt al împaratului, si este un templu al împaratiei" (Amos 7:12-13).

Aceasta interpelare a cauzat, declaratia autobiografica a profetului si groaznica sentinta dumnezeiasca rostita împotriva preotului Amatia (Amos 7:17). Alungat din Israel, Amos s-a întors în Iuda si a asternut continutul profetiilor sale în scris ca sa poata fi raspîndite în continuare în Israel si ca sa serveasca drept avertisment împaratiei lui Iuda.
Desi de la tara, Amos este un vorbitor elocvent si ordonat. Capitolele 1 si 2 sînt o expunere despre „opt greutati" care stau pe inima profetului. În revarsari profetice, Amos vorbeste împotriva tuturor celor opt natiuni din teritoriile Palestinei: Siria (1:3-5), Filistenii (1:6-8), Fenicia (1:9, 10), Edom (1:11-12), Amon (1:13-15). Moab (2:1-3), Iuda (2:4-5) si Israel (2:6-16). Urmeaza apoi capitolele 4, 5 si 6 care contin rezumatele a trei predici rostite de Amos. Începutul acestor trei mesaje este usor de gasit. Fiecare dintre ele încep cu: „Ascultati cuvîntul acesta...” (3:1; 4:1; 5:1). Ultimele capitole ale cartii cuprind o serie de 5 viziuni prin care, într-o succesiva accelerare a mîniei este vestita pedeapsa care va veni asupra celor ce s-au îndepartat de Domaul (Amos 7-9).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Doua expresii au pasit afara din cadrul cartii lui Amos înspre frazeologia tipologica crestina:

„Pregateste-te sa te întîlnesti cu Dumnezeu tau" (Amos 4:12) a devenit semnal de atentionare valabil oriunde si oricînd.

„Vai de cei ce traiesc fara grija în Sion" (Amos 6:1) a devenit sinonim cu avertizarea celor care se afla în pericolul formalismului religios.
Cartea lui Amos este bogata în mesaje spirituale. Ea raspunde întrebarii: „Cine poate sa slujeasca Domnului?" cu un raspuns care trece dincolo de preotia traditionala, la masa mare a poporului, stabilind drept unic criteriu de calificare „chemarea Domnului pentru slujba". Amos denunta ipocrizia si falsul ritualului religios lipsit de substanta reala a unei vieti traite în ascultare de Cuvîntul Domnului: „Duceti-va numai la Betel, si pacatuiti!... Aduceti-va jertfele în fiecare dimineata, si zeciuielile la fiecare trei zile! Faceti sa fumege jertfe de multumire facute cu aluat! Trimbitati-va, vestiti-va darurile de mîncare de buna voie! Caci asa va place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu" (Amos 4:4-5).

Cartea lui Amos ne vorbeste despre iluzoria siguranta a belsugului si confortului zilei de astazi. Dumnezeu este acela care ridica sau coboara împaratii si împaratiile. Toate marile imperii ale lumii au cazut din cauza aceluiasi motiv groaznic: pacatul. El atrage ruina popoarelor. Peste Israelul prosper rasuna glasul de tunet al lui Amos: „Asa vorbeste Domnul: Dupa cum pastorul scapa din gura leului numai doua bucati de picioare sau un vîrf de ureche, asa vor scapa copiii lui Israel care stau în Samaria în coltul unui pat si pe covoare de Damasc!" (Amos 3:12).

Profetia lui Amos nu este numai amenintare si pedeapsa. Dincolo de disciplinarea necesara, Amos vesteste recuperarea si restaurarea poporului. În numai cinci versete (Amos 9:10-15), viitorul Isarelului este descris în toata frumusetea împlinii legamintelor Avramic, Davidic si Palestinian în ceasul apoteotic al încununarii lui Mesia. În cartea lui Amos se gaseste textul profetic care, în vremea Bisericii primare, a pus capat dezbaterilor din consiliul din Ierusalim. Iacov este cel care-l tine minte si îl proclama tuturora: „ªi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, dupa cum este scris: „Dupa aceea, Ma voi întoarce, si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, îi voi zidi darîmaturile, si-l voi înalta din nou: pentru ca ramasita de oameni sa caute pe Domnul, ca si toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri, si caruia Îi sînt cunoscute din vesnicie" (Fapte 15:15-17 citat din Amos 9:11-12).

Biblia ne îndeamna, iarasi si iarasi, sa nu uitam de Israel. Dumnezeu, chiar daca i-a pedepsit acum, nu i-a lepadat din planurile Sale. Evreii vor fi readusi în patria lor milenara. tara va înflori din nou. Natiunea va cunoaste iarasi prosperitatea si evreii pocaiti si reintrati în prerogativele Legamîntului vor redeveni martorii lui Dumnezeu în lume (Amos 9:13-15).
I. OPT „GREUTATI" 1 - 2
a. Damascul a invadat Israelul - 2 Împ. 10:32-33, (Amos 1:3)
b. Gaza s-a aliat cu Tirul ca sa invadeze Iuda - 2 Cronici 21:16, 17;28:18, (Amos 1:6)
c. Tirul s-a aliat cu Gaza ca sa invadeze Iuda, (Amos 1:9)
d. Edom este dusmanos fata de Israel - Obadia 10-12, (Amos 1:11)
e. Amon a atacat Galaadul, (Amos 1:13)
f. Moab practica religii ucigatoare de oameni, (Amos 2:1)
g. Iuda neglijeaza Legea Domnului - 2 Împ. 25:9, (Amos 2:4)
h. Israel traieste În nelegiuire - 2 Împ. 17:17-23, (Amos 2:6)

II. TREI PREDICI ÎMPOTRIVA ISRAELULUI 3 - 6
1. Pedeapsa: justificata (Amos 3:1-10), pronuntata (Amos 3:11-15)
2. Pedeapsa: justificata (Amos 4:1-11), pronuntata (Amos 4:12-13)
3. Pedeapsa: justificata (Amos 5:1-15), pronuntata (Amos 5:16-6:14)

III. CINCI VEDENII 7 - 9
Lacustele, 7:1-3
Focul, 7:4-6
Cumpana, 7:7-17
Cosul cu poame coapte, 8:1-14
Dumnezeu stînd pe altar, 9:1-10
Promisiuni pentru viitorul lui Israel, 9:11-15
Cauta in biblie
Versetul Zilei
Facebook