biblia online cornilescu

Explicatia Cartii: 1Cronici


Cartile Cronicilor descriu în mare aceleasi evenimente ca si cartile lui Samuel si ale Împaratilor. Atitudinea celui care le scrie este însa alta si scopul cu care sînt scrise este total diferit. 1 si 2 Samuel si 1 si 2 Împarati sînt carti cu un pronuntat caracter biografic, Cronicile au un caracter statistic. Primele sînt informative, cele din urma sînt formative, 1 si 2 Cronici sînt carti de educare a noii generatii de evrei nascuti în captivitatea babiloneana.
Cartea poarta aceasta numire din timpul lui Ieronim, care a tradus textul Bibliei ebraice în limba latina între anii 385-405 d.Cr. Lucrarea lui poarta numele de: „Vulgata" (de la „vulg" care înseamna popor). Titlul complet în limba latina este: „Cronicorum Liber" - Cartea Cronicilor. Cartile cronicilor nu sînt carti de repetitii inutile ale evenimentelor relatate deja în cartile istorice ale Bibliei si nici culegeri de pasaje neimportante uitate de alti autori ai Scripturilor. Ele sînt compendii de istorie destinate evreilor din semintiile împaratiei lui Iuda care s-au întors din robia Babiloniana.
Desi numele autorului este necunoscut, parerile celor mai multi înclina spre carturarul Ezra, cel care a fost responsabil pentru marea lucrare de reconstruire spirituala a evreilor dupa revenirea din Babilon.
Ceea ce este cert si evidentiat expres în textul Cronicilor este ca autorul s-a folosit de un mare numar de lucrari istorice existente. Iata o lista a lor:

1. Cartea împaratilor lui Israel si a lui Iuda (2 Cronici 27:7)
2. Un „Midras" (comentariu) al lucrarii de mai sus (2 Cronici 24:27)
3. Cartea lui Samuel vazatorul (1 Cronici 29:29)
4. Cartea proorocului Natan (1 Cronici 29:29)
5. Cartea proorocului Gad (1 Cronici 29:29)
6. Proorocia lui Ahia din ªilo (2 Cronici 9:29)
7. Descoperirile proorocului Ieedo (2 Cronici 9:29)
8. Cartea proorocului ªemaia (2 Cronici 12:15)
9. Cartea de genealogii a proorocului Ido (2 Cronici 12:15)
10. Istoria alcatuita de Iehu, fiul lui Hanani (2 Cronici 20:34)
11. Cartea proorocului Isaia (26:22)
12. Vedenia proorocului Isaia (2 Cronici 32:32)
13. Cartea lui Hozai (2 Cronici 33:19)

Multitudinea aceasta de izvoare istorice este mult mai importanta decît pare la prima vedere. Ea dovedeste ca: (a) autorul a cercetat mult înainte de a se apuca de lucru, (b) autorul nu se sfieste sa citeze titlurile surselor lui, ceea ce dovedeste ca ele erau materiale demne de toata cinstea si încrederea, si ca (c) colectarea datelor istorice a fost o îndeletnicire constanta de-a lungul istoriei lui Israel, iar aceasta ne da si mai multa încredere în veridicitatea înregistrarilor istorice pe care se bazeaza învatatura Bibliei.
De la sfîrsitul cartilor 1 si 2 Împarati au trecut 70 de ani de robie. Profetiile rostite de Ieremia s-au împlinit. Captivitatea a fost cuptorul în care Dumnezeu si-a vindecat poporul de boala idolatriei. Printre straini, evreii au fost învatati ca este mai bine sa fie aruncati în cuptorul cu foc decît sa-si plece genunchii în fata chipurilor idolatre (Daniel 3). Mai marii lor le-au aratat ca este mai bine sa fie aruncati în groapa cu lei decît sa-si întrerupa viata de rugaciune catre Iehova (Daniel 6).

În 70 de ani murise însa o generatie. Avem de-a face acum cu un nou Israel, nascut departe de tara, departe de Ierusalim si departe de Templu. Ei fusesera crescuti printre straini, fara o viata de ceremonii religioase si fara cunostinta destinului lor providential. În anul 537 î.Cr. decretul împaratului persan Cir da dreptul evreilor sa se întoarce acasa la Ierusalim si în Iuda. Tinerii nascuti în captivitate si-au pierdut însa legatura fireasca de continuitate cu generatia dinainte de captivitate. Cineva trebuie sa înceapa o lucrarea de educatie prin care sa fie reînnodat firul lor de legatura cu trecutul. Cineva trebuie sa alcatuiasca o punte de trecere între ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce trebuie sa urmeze. Cartile 1 si 2 Cronici fac exact aceasta lucrare.
Autorul cronicilor nu este un pasionat de istorie, ci un iubitor de oameni. Dorinta lui nu este aceea de a transmite date reci, ci de a da informatii care sa determine un anumit fel de vietuire. Cronicile scrise de el sînt scrise cu o anumita atitudine si cu un anumit scop. Atitudinea este grija pentru reînodarea istoriei providentiale a lui Israel, iar scopul este educatia religioasa a noii generatii care s-a întors în tara. (SELECTARE, ADaUGARE, INTERPRETARE)

Era important ca cineva sa faca natiunea sa-si înteleaga trecutul, prezentul si viitorul din punctul de vedere a lui Dumnezeu. Acum, cînd tronul lui David nu mai era punctul de raliere si de directionare a poporului, trebuia vazut ce mai ramasese din fiinta nationala. Trei lucruri au fost scoase în evidenta:

l. Genealogiile ca o revenire în matca tiparului divin (1 Cron. 1-9). Fara nici o îndoiala ca din cauza robiei, multe familii din Israel îsi pierdusera evidentele genealogice (vezi Ezra 2:59). Ori aceasta evidenta era foarte importanta pentru reasezarea natiunii în teritoriile tarii.

2. O recapitulare a istoriei, mai ales a istoriei recente, din care sa fie deduse cauzele tragediei robiei. Aceasta lectie trebuia învatata bine pentru ca sa nu mai fie repetata niciodata (1 Cron. 10-29; 2 Cronici 1-36)

3. O refacere a vietii religioase centrata în jurul Templului de la Ierusalim. Poporul trebuia însufletit pentru reconstruirea Templului si pentru reluarea vietii de închinaciune. În absenta tronului împaratesc al lui David, centru de greutate al Israelului trebuia asezat acolo unde se afla simbolic tronul împaratesc al cerului.

Pentru a-si realiza toate aceste trei deziderate, autorul Cronicilor face o munca de selectare, de adaugare si de interpretare a datelor pe care le gaseste în izvoarele istorice. El polarizeaza evenimentele si personajele istoriei trecute în asa fel încît citirea Cronicilor lui sa devina o lectie pedagogica pentru pregatirea viitorului. Anumite secvente de istorie sînt lasate afara intentionat: despre David, de exemplu, nu se aminteaste nimic despre ratacirea lui sentimentala cu Bat-Seba si uciderea lui Urie si nici despre cîntarea lui de jale dupa Saul si Ionatan sau despre rascoala tînarului Absalom. Alte secvente de istorie sînt tratate mai amanuntit si chiar completate cu informatii pe care nu le gasim în cartile lui Samuel sau în cele ale împaratilor: pregatirile intense facute de David pentru construirea Templului (1 Cron. 22), pregatirea si repartizarea preotilor, levitilor (1 Cron. 23-24), si rînduirea cîntaretilor, usierilor si vistierilor de la Templu (1 Cron. 25-26). Domniile anumitor împarati sînt scoase mai mult în evidenta si tratate mai pe larg deoarece ele constituie pilde de reforma religioasa si de revitalizare spirituala: Asa, Iosafat, Ioas, Ezechia si Iosia (toti în 2 Cronici).
Mesajul imediat pentru prima generatie de cititori a fost întreit: (1) natiunea trebuie sa se reaseze cît mai degraba si cît mai temeinic în tiparul si prerogativele de popor mesianic al legamîntului, (2) natiunea trebuie sa învete din catastrofa suferita de curînd si sa nu mai repete greselile care au provocat-o si (3) natiunea trebuie sa-si reia partasia de la Templu cu Iehova. Se vede imediat ca autorul subliniaza cu precadere o idee care se poate vedea din întreaga istorie a lui Israel si anume ca, spre deosebire de alte neamuri, evreii nu au nici un rost pe pamînt fara Iehova. Valoarea si specificul lor este în viata lor de închinaciune. Destinul lor este acela de a-L face cunoascut lumii pe Dumnezeu Creatorul lumii care vrea sa refaca legatura cu creatura cazuta. Israel este instrumentul care trebuie sa dea lumii doua lucruri: cunostinta despre Dumnezeu si persoana lui Mesia.

Mesajul pe care ni-l trimite noua cartea nu este prea deosebit de acesta. ªi noi trebuie sa întelegem ca legatura noastra cu Dumnezeu este singurul lucru care conteaza în aceasta existenta. Ceea ce ni se întîmpla în viata, evenimentele bucuriilor si durerilor noastre, nu trebuiesc privite decît drept niste lectii prin care Dumnezeu se straduieste sa ne învete acest adevar de referinta.
I. GENEALOGIILE LUI ISRAEL l - 9
a. De la Adam la Avraam, 1:1-27
b. De la Avraam la Iacov, 1:28-54
c. De la Iacov la David, 2:1-55
d. De la David la robie, 3:1 -24

GENEALOGIA CELOR 12 SEMINtII
1. Iuda, 4:1-23
2. Simeon, 4:24-34
3. Ruben, 5:1-10
4. Gad, 5:11-22
5. Manase, 5:23-26
6. Levi, 6:1-18
7. Isahar, 7:1-5
8. Beniamin, 7:6-12
9. Neftali, 7:13
10. Manase, 7:14-19
11. Efraim, 7:20-29
12. Aser, 7:30-40
13. Beniamin, 8:1-40

e. Locuitorii Ierusalimului, 9:1-34
f. Familia lui Saul, 9:35-44

II. DOMNIA LUI DAVID 10-29

UNSUL DOMNULUI
a. Moartea lui Saul, 10:1-14
b. Ridicarea lui David, 11:1-3
c. Cucerirea Ierusalimului, 11:4-9
d. Vitejii lui David, 11:10-12:40

CHIVOTUL DOMNULUI
a. David aduce chivotul la Chidon, 13:1-14
b. Biruinta asupra filistenilor, 14:1-17
c. David aduce chivotul la Ierusalim, 15:1-29
d. Orînduieli privitoare la slujba, 16:1-43

LEGaMÎNTUL DOMNULUI
a. David vrea sa zideasca Templul 17:1-27
b. Razboaiele lui David, 18:1-20:8
c. Numaratoarea vinovata, ciuma, 21:1-30

TEMPLUL DOMNULUI
a. Pregatirile pentru Templu, 22:1-23:1
b. Organizarea levitilor, 23:2-26:32
c. Capeteniile ostirii, 27:1-34
d. Testamentul lui David, 28:1-21
e. Daruri pentru Templu, 29:1-9
f. Rugaciunea lui David, 29:10-19
g. Ungerea lui Solomon, 29:20-25
h. Moartea lui David, 29:26-30
Cauta in biblie
Versetul Zilei
Facebook