Explicatia Cartii: 2Imparati

Începînd cu aceasta carte ne vom familiariza cu existenta marilor imperii antice: Asiria, Babilon si Persia. Ele vor începe sa exercite o influenta covîrsitoare asupra Israelului. Paradoxal, imperiile acestea sînt astazi o binecuvîntare pentru poporul Bibliei, caci recentele descoperiri arheologice au facut sa amuteasca critica arbitrara si rauvoitoare din deceniile trecute. Fiecare lopata de pamînt întoarsa în terenul stravechiilor imperii acrediteaza astazi Biblia ca o carte de istorie autentica.
Scopul scrierii acestei carti nu a fost numai acela de a înregistra vietile împaratilor din Iuda si Israel. Aceasta cronica a fost alcatuita pentru a arata tuturor cititorilor ca succesul oricarui împarat (si a oricarei natiuni luata ca atare) depinde de masura de atasament fata de Cuvîntul si voia Domnului. Neascultarea duce întotdeauna la decadenta si declin.
2 Împarati este o continuare fireasca a cartii 1 Împarati cu care initial a constituit o singura cronica.
Ceea ce s-a spus despre 1 Împarati este valabil si pentru aceasta carte. Proorocul Ieremia apare ca cel mai probabil dintre toti autorii propusi. El a folosit însa informatii cuprinse în alte carti (1 Împ. 11:41; 14:19, 29). Ultimul capitol pare si el scris de altcineva care a stat în Babilon, nu de cineva care s-a dus cu unii din popor în Egipt si a murit acolo, cum este cazul cu Ieremia.
În preajma anului 550 î.Cr. Nu înainte de distrugerea celui dintîi Templu.

Aceasta carte care debuteaza cu stramutarea lui Ilie la cer si se termina cu stramutarea poporului evreu în Babilon este cea mai tragica cronica de istorie din toata Biblia. Ba am putea spune ca este una dintre cele mai tragice înregistrari istorice din analele lumii. Poporul prin care Dumnezeu alesese sa raspîndeasca cunostinta despre Sine si despre planurile Sale pline de har s-a abatut din ce în ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat în idolatrie si în întunerecul înstrainarii de Creator. Cînd nelegiuirea lor si-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare straine puternice si lipsite de mila care i-au tîrît într-o neagra, umilitoare si chinuitoare robie.

Cartea 2 Împarati este cartea robiei. În capitolul 17 ni se prezinta ducerea Israelului (cele 10 semintii din împaratia de nord) în robia Asiriana. Aceste 10 semintii nu se vor întorce acasa, ci vor continua sa ramîna raspîndite printre neamurile lumii. Capitolul 25 ne aduce înaintea ochilor Ierusalimul înconjurat, cucerit si darîmat. Poporul împaratiei de sud (Iuda si Beniamin) este dus în robia babiloneana de unde nu se va mai întoarce decît o ramasita.

Cartea consemneaza de asemenea faptele profetului Elisei, continuatorul lucrarilor lui Ilie. Ca si predecesorul lui, Elisei are o viata plina de întîmplari supranaturale. Unele dintre cele mai cunoscute minuni savîrsite de el sînt: învierea fiului sunamitei (cap. 4), moartea în oala (cap.4), înmultirea celor 100 de pîini (cap.4), vindecarea lui Naaman, capetenia ostirii împaratului Siriei, (cap. 5), recuperarea securii unuia dintre fiii proorocilor (cap.6) si orbirea temporara a sirienilor (cap. 6).

Împartirea cartii este neclara la prima vedere, dar un studiu atent va scoate la iveala faptul ca primele 10 capitole se ocupa predominant de împaratia de nord, implicînd împaratia de sud numai cînd evolutia acesteia afecteaza evenimentele din nord; partea dintre capitolele 11 si 27 este o istorie alternativa a evenimentelor din cele doua împaratii surori, iar de la capitolul 18 la 25 gasim numai evenimente din istoria lui Iuda.

Cu exceptia lui ªalum care a domnit numai o luna, toti cei 11 împarati ai lui Israel „au facut ce este rau înaintea Domnului" (3:2, 3; 10:31, 32; 13:2, 3, 11; 14:24; 15:9, 18, 24, 28; 17:2). Ei au urmat calea lui Ieroboam, „cel care a facut pe Israel sa pacatuiasca".

Împaratii din Iuda sînt evaluati dupa standardul stabilit de tatal lor David. Vedem aceasta în cazul lui Solomon (1 Împ. 11:6), Abiam (1 Împ. 15:3), Iosafat (2 Cronici 17:3), Amatia (2 Împ. 14:3), Ahaz (2 Împ. 16:2), Ezechia (2 Împ. 18:3) si Iosia (2 Împ. 22:2).

Plecarea lui Israel în robie s-a facut în doua etape. Cele doua semintii si jumatate de dincolo de Iordan: Ruben, Gad si Manase au fost luate captive de Tiglat Pileser, împaratul Asiriei cu cîtiva ani înainte de restul împaratiei (2 Împarati 15:29; 1 Cronici 5:25-26). Celelalte semintii din împaratia de Nord au fost înrobite 13 ani mai tîrziu, cam prin anul 721 î.Cr. Tiglat Pileser murise între timp. Împaratul asirian Salmanasar a condus invazia si a asediat Samaria timp de trei ani (2 Împarati 17:3-6).

Caderea împaratiei din sud, Iuda, s-a produs numai dupa alti 120 de ani de istorie. ªi ea a avut mai multe etape. Cea dintîi s-a petrecut în timpul domniei lui Ioiachim (2 Regi 23:36-24:1, 2; 2 Cronici 36:5-7). Atunci au fost duse la Babilon uneltele Casei Domnului împreuna cu cîtiva tineri din tara printre care si tînarul Daniel (Dan. 1: l -4). A doua deportare s-a produs opt ani mai tîrziu, la începutul domniei lui Ioiachin. Nebucadnetar l-a luat prizonier pe împarat si l-a stramutat la Babilon împreuna cu familia lui si cu 10 mii de oameni din floarea lui Israel. În Iuda n-au ramas decît oamenii saraci peste care Nebucadnetar l-a pus sa domneasca pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin, întreg Ierusalimul a fost jefuit. Visteria Templului a fost luata si vasele de aur facute de Solomon la Templu au fost sparte (2 Împ. 24:8-17). A treia si cea din urma deportare în Babilon s-a produs în urma unei rascoale a lui Zedechia pe care Nebucadnetar a înabusit-o cu cruzime. Fiii lui Zedechia au fost înjunghiati înaintea lui, iar împaratului i-au scos ochii, l-au legat cu lanturi de arama si l-au dus la Babilon. Templul a fost distrus cu desavîrsire, cetatea Ierusalimului a fost transformata în ruine si tuturor caselor li s-a dat foc (2 Împ. 25:1-21). Asediul a fost îndelungat si a provocat celor din cetate suferinte de nedescris. Tragedia de proportii impresionante este descrisa în cartea sa de profetul Ieremia (Plîngeri 2:20; 4:3-10)

Perioada împaratilor a fost si perioada de activitate a profetilor. Cartile lor vor fi analizate în sectiunea dedicata profetilor, dar este bine sa tinem minte ca Osea si Amos au profetit în Israel, în timp ce Obadia, Ioel, Isaia, Mica, Naum, Habacuc, tefania si Ieremia si-au desfasurat activitatea în Iuda.

Mesajul peste veacuri: Cine citeste paginile acestea de istorie a poporului Israel va trage repede concluzii pentru viata sa personala de umblare cu Domnul. Iata numai cîteva dintre ele: (1) Staruinta în neascultare este cea mai sigura cale spre dezastru. S-ar putea sa para pentru o vreme ca pedeapsa întîrzie, dar ea va veni cu siguranta. (2) Privilegiile acordate de Dumnezeu aduc cu ele responsabilitati corespunzatoare. Dumnezeu nu ne rasfata ca sa ne îngîmfe, ci ne binecuvînteaza ca sa ne îndemne sa staruim în împlinirea scopurilor pe care le-a fixat pentru existenta noastra. (3) Pedepsele trimise de Dumnezeu sînt proportionale si progresive. Scopul lui Dumnezeu este întotdeauna pedagogic. Cine nu raspunde la pedepse obisnuite îsi atrage singur pedepse mai mari si mai chinuitoare. (4) „Dumnezeu pedepseste pe cine iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeste" (Evrei 12:6). În plan uman si terestru se pare ca asistam la o catastrofa si la desfintarea poporului ales. În cer însa se socotise altfel. Providential, planul divin va continua cu Israelul. Cel mai mare profet din timpul declinului lui Israel declara: „El (Dumnezeu) nu va slabi, nici nu se va lasa, pîna va aseza dreptatea pe pamînt" (Isaia 42:4). Cînd tronul de pe pamînt se prabuseste în pulbere, tronul din ceruri cîrmuieste stapîn pe furtuna. Robia babiloneana a venit ca o pedeapsa pentru decaderea idolatra a lui Israel. Evreii au trebuit sa învete departe de casa ce scump le este Dumnezeu si Legea Lui. În exil au aparut sinagogile si poporul a început sa citeasca si sa învete temeinic Cuvîntul. Robia a fost cuptorul în care Dumnezeu si-a curatit poporul. Raspînditi printre neamurile lumii, evreii au fost pastrati atunci si continua sa fie pastrati si astazi pentru împlinirea destinului lor istoric. Asirienii si babilonienii s-au pierdut în negura timpului, dar poporul evreu a continuat sa existe, în curînd va veni acel „Fiu al lui David" care va prelua stapînirea în virtutea legamîntului Davidic si, din Ierusalimul restaurat, îsi va exercita autoritatea suprema asupra lumii.

SCHItA CaRtII

I. CRONICILE ÎMPaRatIEI DE NORD 1-10
a. Domnia lui Ahazia (853-852), 7:7-3

ILIE ªl ELISEI
Înaltarea lui Ilie la cer, 2:1-11
Elisei îsi începe slujirea, 2:12-14
Confirmarea rapirii lui Ilie, 2:10-18
Vindecarea apelor de la Ierihon, 2:19-22
Pedepsirea copiilor, 2:23-25

b. Domnia lui Ioram (852-841), 3:1-27

FAPELE LUI ELISEI
Înmultirea untdelemnului, 4:1-7
Fiul Sunamitei, 4:8-37
Moartea în oala, 4:38-41
Înmultirea pîinilor, 4:42-44
Vindecarea lui Naaman, 5:1-27
Securea care pluteste pe apa, 6:1-7
Elisei biruieste sirienii, 6:8-8:6
Elisei profeteste în Damasc, 6:7-15

c. Domnia lui Ioram (852-841), 8:16-24
d. Domnia lui Ahazia în Iuda (841), 8:25-29
e. Domnia lui Iehu în Israel (841-814), 9:1-10:36

II. CRONICa ALTERNATIVa 11-27
a. Domnia Ataliei în Iuda (841-835), 11:1-16
b. Domnia lui Ioas în Iuda (835-796), 11:17-12:21
c. Domnia lui Ioahaz în Israel (814-798), 13:1-9
d. Domnia lui Ioas în Israel (798-782), 13:10-25

Moartea lui Elisei 13:14-21
e. Domnia lui Amatia (796-767), 14:1-22
f. Domnia lui Ieroboam II în Israel (794-753), 14:23-29
g. Domnia lui Azaria în Iuda (790-739), 15:1-7
h. Domnia lui Zaharia în Israel (753), 15:8-12
i. Domnia lui ªalum în Israel (752), 15:13-15
î. Domnia lui Menahem în Israel (752- 742), 15:7 6-22
j. Domnia lui Pecahia în Israel (742-740), 15:23-26
k. Domnia lui Pecah în Israel (752-732), 15:27-31
l. Domnia lui Iotam în Iuda (750-731), 15:32-38
m. Domnia lui Ahaz în Iuda (731-715), 16:1-20
n. Domnia lui Osea în Israel (732-722), 17:1-41
SAMARITENII

III. CRONICILE ÎMPaRatIEI DE SUD 18-25

a. Domnia lui Ezechia (715-686), 18:1-20:21
Reforma religioasa, 18:1-12
Biruinta sub doua asedii, 18:1-20:21
Boala si însanatosirea lui, 20:1-11
Laudarosenia lui vinovata, 20:12-21

b. Domnia lui Manase (695-642), 21:1-18
c. Domnia lui Amon (642-640), 21:19-26
d. Domnia lui Iosia (640-609), 22:1-23:30
e. Domnia lui Ioahaz (609), 23:31-33
f. Domnia lui Ioiachim (609-597), 23:34-14:7
g. Domnia lui Ioiachin (597), 24:8-16
h. Domnia lui Zedechia (597-586), 24:17-25:21
Darîmarea Ierusalimului si a Templului

i. Guvernatorul Ghedalia (586), 25:22-26
î. Eliberarea lui Ioiachin în Babilon, 25:27-30