Explicatia Cartii: Geneza

Titlul din limba romana provine de la cuvântul latin „genesis" care înseamna „început", în limba ebraica, cartea aceasta poarta numirea primelor cuvinte din debutul ei: „La început" („beresit"). Acest titlu este cum nu se poate mai nimerit pentru o carte în care Dumnezeu a binevoit sa ne dea informatii cu privire la începuturile tuturor lucrurilor din lumea necunoscuta în care deschidem ochii prin nasterea biologica.

Autorul: Cartea aceasta a fost scrisa de Moise si, împreuna cu urmatoarele patru scrise de el, face parte dintr-o grupa de cinci carti cunoscute sub numirea de: „Pentateucul lui Moise". Dovezi în sprijinul parerii ca Moise a fost autorul acestor carti se gasesc în: (1) textul acestor carti (Exod 17:14; 24:4, 7; 34:27; Num. 33:1-2; Deut. 31:9), (2) alte carti ale Vechiului Testament (Iosua 1:7-8; 8:32, 34; 22:5; 1 Împarati 2:3; 2 Împarati 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Dan. 9:11-13; Mal. 4:4), (3) în cartile Noului Testament (Mat. 19:8; Marcu 12:26; Ioan 5:46-47; 7:19; Rom. 10:5), (4) faptul ca descrierile apar a fi ale unui martor ocular, nu a unuia care ar fi trait la multe secole dupa aceea (Exod 15:27; Num. 21:1-31; 11:7-8), (5) faptul ca autorul manifesta o cunoastere foarte exacta asupra numelor, cuvintelor, obiceiurilor si locurilor din Egipt (Gen 13:10; 16:1-3; 33:18; 41:43 cf. Fapte 7:22)

Continutul: Cartea Genezei contine informatii despre „începuturile" multor lucruri din lumea în care traim noi astazi. Descrierea acestor „începuturi" este facuta concentric, începînd cu informatii globale despre realitatea creatiei si apropiindu-se apoi treptat, treptat de lumea imediat înconjuratoare omului. Aceasta apropiere cosmogonica sugereaza ca întreaga carte este un raspuns pe care Dumnezeu îl da celor mai arzatoare întrebari ale fiintei umane: Cine sînt eu? Ce este lumea aceasta în care m-am nascut? Cine a facut-o? De ce m-am nascut si care este ratiunea existentei mele?
Textul Genezei apare de 60 de ori în continutul Noului Testament dovedind într-un sens profund ca germenii tuturor revelatiilor dumnezeiesti sînt plantate aici si ca cine vrea sa înteleaga pe deplin aceasta revelatie trebuie sa înceapa cu aceasta carte.
Geneza este o carte istorica. Ea cuprinde evenimente din „protoistoria omenirii". De fapt am putea împartii întreaga Biblie în doua sectiuni istorice distincte. Evenimentele dinaintea caderii omului (Geneza 1:1 pîna la Geneza 3:24) si evenimentele de dupa aceea (Geneza 4:1 pîna la sfîrsitul Bibliei). În cea de a doua sectiune istorica sînt redate evenimentele din planul de „mîntuire" a fiintei umane, adica acele evenimente cauzate de Dumnezeu sa se întîmple pentru salvarea omului de la pierzarea vesnica.
Sînt multe feluri în care se poate face istorie; exista o istorie a mijloacelor de productie (tehnologie), o alta a formelor diferite de alcatuire a societatii umane (sociologie), o alta a diferitelor razboaie sau a cuceririlor teritoriale, o alta istorie a cuceririi spatiului înconjurator si înca o alta a abilitatii omului de a-si explica lumea si ratiunea ei de existenta (filosofie). Biblia este o carte de istorie în masura în care cuprinde evenimentele cauzate de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor de la pierzarea vesnica produsa de neascultarea din gradina Edenului, în lumina destinului nostru vesnic, Biblia, si implicit cartea Genezei, este singura naratiune istorica care ne poate influenta soarta noastra eterna. Ignorarea celorlalte carti de istorie ne poate dauna relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferinta noastra absoluta si de neînlaturat.
În mod normal, dupa caderea omului în neascultare, Dumnezeu a trebuit sa exercite pedeapsa si sa refaca echilibrul dreptatii. Dumnezeu a ales însa sa nu ne faca ceva rau care sa ne distruga vesnic; pedepsele Lui sînt limitate în masura si educative în scop. Hotarîrea lui Dumnezeu de a restringe „dimensiunile" pedepsei pentru a ne face bine este ilustrata în cele 8 „legaminte" pe care El le-a facut cu omul în decursul istoriei. Primele 4 legaminte din aceasta serie de 8 sînt redate în cuprinsul cartii Geneza. Iata însa o lista completa a tuturor celor 8: (1) Edenic (Gen. 2:16), (2) Adamic (Gen. 3:15), (3) prin Noe (Gen. 9:16), (4) Avraamic (Gen. 12:2), (5) Mozaic (Gen. 19:5), (6) Palestinian (Deut. 30:3), (7) Davidic (2 Sam. 7:16) si (8) Legamîntul cel Nou (Evrei 8:8; 1 Cor. 11:23-25).
Asezata la începutul celor 66 de carti ale Bibliei, Geneza este si începutul „revelatiei de Sine" a lui Dumnezeu, a descoperirii fiintei Lui catre faptura creiata. Aceasta descoperire treptata este progresiva în esenta si culmineaza în Cristos, Dumnezeu adevarat facut trup si coborît printre oameni (Ioan 1:18; 14:8-10; Col. 1:15; 2:9; Evrei 1:1-3).
Cunoasterea pe care oamenii au primit-o despre Dumnezeu este exprimata în „numele" cu care L-au identificat. În mod absolut, Dumnezeu nu poate avea un nume deoarece orice cuvînt reprezinta o realitate statica, iar Dumnezeu este infinit în dimensiunile fiintei Sale si în posibilitatile Lui de manifestare. Totusi, cartea Geneza ne pune la dispozitie primele trei numiri cu care L-au identificat oamenii pe Dumnezeu: Elohim, Iehova si Adonai, date oamenilor într-o ordine prestabilita si desavîrsita care nu poate fi schimbata fara a altera caracterul revelatiei lui Dumnezeu catre oameni (Exod 6:3), precum si cele cinci numiri compuse ale numelui lui Dumnezeu: El-Elion: Dumnezeul Cel Prea înalt (Gen. 14:18), Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu (15:2), El-Roi: Dumnezeul care ma vede (Gen. 16:13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grija (Gen. 22:14) El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel (Gen.33:20).
Elohim este o forma de plural care denumeste un aspect caracteristic al fiintei divine: Dumnezeu întreit în fiinta (Gen. 1:26), dar unic în natura si persoana (Deut. 6:4)
Iehova nu este un nume propriu zis, ci un grup de cuvinte care desfasoara ceva din caracterul infinit al prezentei si posibilitatilor divine: „Eu sînt Cel ce sînt" (Exod 3:11-15). Ocazia în care a aparut acest nume i-a facut pe multi sa se opreasca asupra lui ca asupra singurului nume veritabil al dumnezeirii. Este bine de stiut însa ca evreii au pierdut ei însisi pronuntarea corecta a acestei perifraze notate în textul vechi doar prin consoanele HH si semivocalele Y, W (lingvistii de astazi înclina totusi spre forma Yahweh). În timpul Evului Mediu, rabinii au înlocuit vocalele originale cu vocalele din cel de al treilea nume pentru divinitate: Adonai si astfel s-a ajuns la numirea de „Iehova". Astazi nimeni nu poate spune ca stie cum a sunat vocea din ceruri prin care S-a identificat Dumnezeu înaintea lui Moise, iar faptul ca în textul Bibliei au aparut apoi alte numiri pentru Dumnezeu ne arata clar ca nu este bine sa ne legam prea mult de aceasta singura numire.
Adonai, sau mai scurt „Adon" este numirea veche pentru „Stapîn" sau „Domn" si este aplicata în textul Vechiului Testament si omului si divinitatii (Gen. 15:2). Atunci cînd este aplicat oamenilor „adonai" se scrie cu litera mica.
Faptul ca Geneza începe cu cuvintele acestea: „La început Dumnezeu a facut cerurile si pamîntul" este de o importanta covîrsitoare. Aceasta afirmatie limiteaza ratacirile imaginatiei noastre care-l cauta pe Dumnezeu în forme aberante si arbitrare.
„La început Dumnezeu...” - neaga totodata si Ateismul si Politeismul. Între vidul nimicului si confuzia multimii de dumnezei, Geneza ni-L aseaza înainte pe maiestuosul Dumnezeu unic care este sursa, suportul si scopul tuturor lucrurilor.
„La început Dumnezeu a facut...” - neaga Fatalismul cu învatatura lui bazata pe hazard.
„La început Dumnezeu a facut...” - neaga si Evolutionismul haotic, masinist si impersonal.
„La început Dumnezeu a facut Cerurile si pamîntul" - neaga Panteismul care sustine ca Dumnezeu este totuna cu creiatia Sa, dar neaga si Materialismul care, ametindu-ne cu ceea ce se vede si pretinzînd ca materia este vesnica, cauta sa ne ascunda izvorul creator, începutul si Judecatorul desavîrsit al tuturor celor create.
ÎMPaRtIREA CaRtII
Tema Genezei fiind: „Suveranitatea divina în creatie, istorie si mîntuire", am putea sistematiza cuprinsul cartii dupa cum urmeaza:
I. Protoistoria Omenirii
Patru evenimente de seama
CREAtIA - Suveranitatea divina asupra lumii fizice. Prioritatile vesnice ale lui Dumnezeu.
CaDEREA - Suveranitatea divina în problemele umane. Autoritatea morala divina.
POTOPUL - Suveranitatea divina în pedepsire. Autoritatea judiciara suprema.
CRIZA DE LA BABEL - Suveranitatea divina în raspîndirea si specificul raselor. Autoritate sociala suprema. Stapînirea deplina asupra societatii.
II. Istoria patriarhilor
Patru persoane de seama
AVRAAM - Suveranitatea divina în alegere. Chemare supranaturala.
ISAAC - Suveranitatea divina în alegere. Nasterea supranaturala.
IACOV - Suveranitatea divina în alegere. Îngrijire supranaturala.
IOSIF - Suveranitatea divina în calauzire. Calauzire supranaturala.
SCHItA CaRtII
I. FACEREA LUMII 1:1 - 2:25
a. Facerea universului, 1:1
b. Facerea pamîntului, 1:2 - 2:3
c. Facerea Omului, 2:4 -25
II. CaDEREA OMULUI 3:1-24
a. Ispitirea, 3:1-7
b. Pedepsele, 3:8-24
III. PROTOISTORIA OMENIRII 4 - 5
a. Cain si urmasii lui, 4:1-24
b. Set, 4:25-26
c. De la Adam la Noe, 5:1-32
IV. VIAtA LUI NOE 6:1 - 10:32
a. Cauzele potopului, 6:1-13
b. Potopul, 6:14-8:19
c. Evenimente de dupa potop, 8:20 - 9:29
d. Urmasii lui Noe, 10:1-32
V. TURNUL BABEL, 11:1-9
VI. VIAtA LUI AVRAAM 11:10-25:11
a. Stramosii lui Avraam, 11:10-26
b. Familia lui Avraam, 11:27-32
c. Chemarea lui Avraam, 12:1-20
d. Despartirea lui Avraam de Lot, 13:1-18
e. Lot izbavit de Avraam, 14:1-24
f. Legamîntul Avraamic, 15:1-21
g. Nasterea lui Ismael, 16:1-16
h. Taierea împrejur, 17:1-27
i. Nimicirea Sodomei si Gomorei, 18; 19
î. Avraam si Abimelec, 20:1-18
j. Nasterea si jertfirea lui Isaac, 21; 22
k. Moartea Sarei, 23:1-20
l. Casatoria lui Isaac, 24:1-67
m. Moartea lui Avraam, 25:1-11
VII. URMASII LUI ISMAEL, 25:12-18
VIII. VIAtA LUI IACOV, 25:19-36:43
a. Iacov si Esau, 25:19-34
b. Isaac si Abimelec, 26:1-35
c. Iacov în tinerete, 27:1 - 28:22
d. Iacov la Laban, 29:1 - 30:43
e. Iacov se întoarce în Canaan, 31:1 - 33:20
f. Batrînetea lui Iacov, 34:1 - 36:43
IX. VIAtA LUI IOSIF, 37:1 - 50:26
a. Iosif vîndut în robie, 37:1-36
b. Pacatuirea lui Iuda cu Tamar, 38:1-30
c. Iosif în Egipt, 39:1 -41:57
d. Fratii lui Iosif vin în Egipt, 42:1 - 45:28
e. Toata familia vine în Egipt, 46:1 - 47:31
f. Binecuvîntarea copiilor lui Iosif, 48:1-22
g. Iacov îsi binecuvînteaza fii, 49:1-27
h. Moartea si îngroparea lui Iacov, 49:28 -50:14
i. Ultimele zile ale lui Iosif, 50:15-26