Explicatia Cartii: Habacuc

Cartea lui Habacuc este o cîntare în noapte. Inima omului este un nesfîrsit subiect de studiu. Nu exista doi oameni la fel, si deci nici doi prooroci identici. Habacuc este unic în felul în care reactioneaza în fata revelatiei divine. Aceasta carte nu este un mesaj catre oameni, ci un dialog între mintea profetului care dorea sa înteleaga si inima lui Dumnezeu care nu vrea întotdeauna sa explice. Titlul cartii este numele autorului ei: „Habacuc" si se poate traduce prin „cel ce tine în brate".
Habacuc a fost contemporan cu Ieremia si a activat în perioada de dinaintea ducerii împaratiei lui Iuda în robia Babiloniana. Profetul a fost un om cu un caracter sensibil si duios care a îndeplinit slujba de „strajer" spiritual pus de Dumnezeu peste poporului Sau („M-am dus în locul meu de straja, si stam în turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul" - Hab. 2:1).
Habacuc a activat ca profet în secolul 7 dinaintea lui Cristos, în perioada premergatoare robiei babiloniene.
Cu ani de zile înainte de aparitia lui Habacuc, profetul Isaia îl anuntase pe Ezechia, împaratul lui Iuda ca toata visteria împaratiei lui va fi luata si dusa în Babilon (Isaia 39:6,7). Pe vremea aceea însa, toata lumea se temea de Asiria. Babilonul a început sa constituie o amenintare numai dupa caderea cetatii Ninive. Cînd Egiptul a venit sa dea o mîna de ajutor la asedierea si cucerirea cetatii Ninive, Iosia, care era un supus al Asiriei, i-a iesit în cale sa-l opreasca din drum si a fost ucis în lupta de la Meghido (2 Împarati 23:28-30). Fiul lui Iosia, Ioahaz, a apucat sa domneasca numai trei luni, caci a fost luat „ostatec" în Egipt de faraonul Neco, care a asezat pe tron în locul lui pe celalalt fiu al lui Iosia, Eliachim (2 Împarati 23:31-37). Neco i-a schimbat numele în Ioiachim. Acesta a fost împaratul de trista amintire care a ars sulul cartii lui Ieremia (Ieremia 36). Pe vremea lui, babilonienii s-au înfruntat cu egiptenii si i-au învins la Carchemis, lînga rîul Eufrat. Urmarindu-i pe egiptenii care se retrageau, Nebucadnetar a asediat si Ierusalimul si l-ar fi cucerit fara nici o îndoiala, daca vestea mortii tatalui sau, Nebopolazar, nu l-ar fi fortat sa se întoarca de urgenta acasa. Asa cum anuntase Habacuc, Babilonul devenise o amenintare pentru Iuda.
Cartea lui Habacuc este un unicat între cartile profetice. Ea nu este un mesaj catre popor, ci o discutie dintre profet si Dumnezeul care-l ridicase în slujba. Textul ei nu anunta prea multe evenimente, ci cauta sa rezolve o problema. Habacuc era încurcat cu dreptatea hotarîrilor lui Dumnezeu în istorie. Mintea lui nu putea întrezari justetea hotarîrilor divine. Confuz si curios, el cere o audienta si un raspuns de la Domnul.

Cartea ne prezinta un om care, desi se încrede în Dumnezeu, este perplex în fata hotarîrilor Lui. Dilema lui Habacuc era de o dubla natura: (1) De ce îngaduie Dumnezeu ca nelegiuirea crescînda din Iuda sa ramîna nepedepsita? (Hab. 1:2-4) si (2) Cum poate un Dumnezeu sfînt si drept sa se gîndeasca sa pedepseasca vinovata împaratie a lui Iuda prin si mai vinovatul Babilon? (Hab. 1:12-2:1). Raspunsurile pe care i le da Dumnezeu la aceste doua întrebari sînt consemnate în Hab. 1:5-11 si Hab. 2:2-20. Cartea se încheie apoi cu o oda de lauda la adresa suveranitatii si atotîntelepciunii divine. Textul cîntarii de lauda este unul dintre cele mai frumoase din Biblie si a fost asezat de evrei pe muzica si cîntat la serviciile de la Templu.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Are voie un om sa chestioneze justetea hotarîrilor lui Dumnezeu? Aceasta este problema pe care o ridica profetia lui Habacuc. Raspunsul pe care-l da cartea este ca omul are dreptul sa întrebe, dar raspunsul pe care-l va primi de la Domnul va mari uneori si mai mult neîntelegerea omului. Mintea noastra limitata în circumstantele de timp si spatiu nu poate patrunde justetea planurilor lui Dumnezeu în istorie. Suferintele neîntelese de astazi vor fi cu siguranta explicate de Dumnezeu „în ziua aceea". Pîna atunci, ne spune Habacuc, „cel neprihanit va trai prin credinta" (Hab. 2:4). Tema cuprinsa în principiul acesta este temelia pe care a fost construita mîntuirea oferita în Noul Testament. Habacuc 2:4 este citat de 3 ori în texte doctrinare fundamentale din epistole (Rom 1:17; Gal. 3:11; Evrei 10:38).

Un alt lucru important din cartea lui Habacuc este atitudinea proorocului atunci cînd are o problema. El nu merge la oameni pentru rezolvare, ci se retrage în singuratatea partasiei cu Dumnezeu asteptînd „în tacere ajutorul Domnului". O astfel de atitudine este întotdeauna rasplatita de Domnul. Nu este adevarat ca Dumnezeu nu mai vorbeste ca altadata! Este însa adevarat ca oamenii nu mai stiu sa asculte ca în alte timpuri! „Domnul însa este în Templul Lui cel sfînt. Tot pamîntul sa taca înaintea lui" (Hab. 2:20).
I. UN PROFET CU PROBLEME
a. Problema #1:
De ce îngaduie Dumnezeu propasirea raului? 1:2-4
b. Raspunsul, 1:5-11
c. Problema #2:
Cum poate folosi Dumnezeu un neam mai rau pentru pedepsirea raului din Iuda?, 1:12-2:1
d. Raspunsul, 2:2-20

II. ODA CREDINtEI
a. Lauda pentru persoana Domnului, 3:1-2
b. Lauda pentru puterea Domnului, 3:4-7
c. Lauda pentru scopurile Domnului, 3:8-16
d. Lauda asezata pe temelia credintei, 3:17-19