Explicatia Cartii: Ieremia

„O! de mi-ar fi capul plin cu apa, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plînge zi si noapte pe mortii fiicei poporului meu!" (Ieremia 9:1).
Cartea poarta numele autorului ei, care tradus înseamna: „Dumnezeu arunca". Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vesteasca.
Dumnezeu l-a chemat în slujba pe Ieremia la aproximativ 60 de ani dupa moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea sa se desfasoare pe durata ultimilor 40 de ani de existenta ai regatului lui Iuda.(„Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia... pe vremea lui Ioiachim... pîna la sfîrsitul lui Zedechia... pîna pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie"(12:3).

Cînd Ieremia a început sa vorbeasca, la vîrsta de aproximativ 21 de ani, norii grei si amenintatori se ridicasera deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria si întreg regatul de Nord cazusera deja prada de razboi si fusesera stramutati în tara amara a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrasese asupra lor judecata geloziei divine.
Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte putin despre viata autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presarata aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografica (Ier. 10:23-24; 11:18 -12:6; 15:10-18; 17:9-11, 14-18; 18:18-23; 20:7-18)

(a). Locul nasterii: Ieremia s-a nascut la Anatot, un satuc din tinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a pastrat înca din vremurile vechi si deriva de la zeita feniciana Anat. Anatot era una din cele 13 cetati date Levitilor în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon si Beniamin (Iosua 21:13-19; l Cronici 6:57-60). Dupa divizarea împaratiei lui Solomon, Anatot-ula ramas în împaratia lui Iuda. Localitatea mai exista si astazi sub numele de Anata.

„Din tara lui Beniamin". Asemenea marelui apostol Pavel de mai tîrziu si Ieremia a fost din semintia lui Beniamin si tot asemenea lui Pavel si el a primit o misiune îndreptata în acelasi timp si înspre iudei si înspre neamuri (Ieremia 1:5, 10, 18). Cu amîndoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresata de Dumnezeu cu secole înainte celor din semintia lui Beniamin:

„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adapost lînga Dînsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, si se va odihni între umerii Lui" (Deuteronom 33:12).

Cu adevarat acesti doi beniamiti amenintati din toate partile au gasit odihna numai în Domnul, care a stiut sa-i ocroteasca si care i-a purtat cu credinciosie pe umeri.

(b). Familia: Tatal sau s-a numit Hilchia (1:1) si a fost din rîndul preotilor. Ieremia a fost deci si preot si profet. Mama lui este mentionata în Ier. 15:10, dar nu i se aminteste numele. Ni se mai spune ca Ieremia a mai avut si alti frati (Ier. 12:6). Un amanunt semnificativ pentru consacrarea profetului este ca Dumnezeu nu i-a dat voie sa se casatoreasca si sa aiba copii (Ier. 16:2).

(c). Chemarea lui Ieremia: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia" înseamna în anul 626 î.Cr. De fapt textul ne spune ca Dumnezeu l-a „plamadit" pentru misiunea lui înca din pîntecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea si sfiiciunea lui proverbiala l-au facut însa sa primeasca numai cu greu misiunea care i-a fost încredintata (Ier. 1:5, 7, 8; 17:16; 20:7).

(d). Moartea sa: Traditia ne spune ca Ieremia a murit în Egipt, în mijlocul ramasitei poporului, fiind omorît cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinaciunea catre „împarateasa cerului" (Ier. 44:1, 8, 16, 17, 18, 25, 26).

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe si mai atragatoare caractere din galeria eroilor biblici. În launtrul lui, Dumnezeu a tesut într-o armonioasa întrepatrundere duiosia unei mame si statornicia unui luptator, tandretea feminina si hotarârea neînduplecata a unui barbat, fragilitatea nervoasa si simplicitatea transparenta, elocventa sensibila si duritatea proclamatorului de adevar.

Natura sa launtrica este atît de vizibila în afara, convulsiile sufletului sau sînt atît de publice, încît îl putem asemana cu limpezimea apelor de clestar din lacurile montane care reflecta fidel turbulenta mereu schimbatoare a norilor de deasupra.

Ieremia a fost daruit de Dumnezeu cu o natura interioara care nu l-a lasat sa se restrînga la pozitia unui simplu „comunicator" al vointei divine. El n-a fost niciodata capabil sa se detaseze afectiv de continutul mesajului care i-a fost încredintat. Mistuit de o dragoste intensa si chinuitoare, Ieremia si-a trait mesajele suferind si condamnînd deopotriva. Omul si discursul profetic s-au contopit în întregime.

Ce impresioneaza mai întîi cînd ne gîndim la Ieremia?

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alaturi de cei cazuti în vina. Este o simpatie si o identificare la intensitatea careia numai putini oameni au ajuns. Launtrul lui Ieremia era sfîsiat în doua. Pe de o parte, era îndragostit de Dumnezeu cu o iubire suprema, neclatinata si definitiva, iar pe de alta parte era îndragostit de concetatenii lui si nu se putea opri sa nu sufere alaturi de ei. Cînd erau loviti ei, el le simtea loviturile.

Pe de o parte, în relatia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relatia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reusit sa intre deopotriva si în viata poporului sau si în natura divina, identificîndu-se cu amîndoua. El nu s-a multumit sa vorbeasca „pentru" Dumnezeu, ci a vorbit „împreuna" cu El si nu s-a oprit doar sa vorbeasca poporului, ci s-a coborît sa fie „împreuna" cu ei în suferinta.

b. Perseverenta lui plina de rabdare. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcati situatia paradoxala în care a trait profetul: Dumnezeu l-a chemat sa vorbeasca unui popor razvratit, dar în acelasi timp i-a interzis sa mijloceasca pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). L-a încredintat cu un mesaj care l-a facut urît de popor, dar în acelasi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a iesi din mijlocul lor (Ier. 20:7-10 si mai ales 37:11-16 si 43:1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe fata si cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat sa nu aiba pe nimeni drag alaturi, lipsit de întelegerea unei sotii si de mîngîierea copiilor, urît de cei din jur, iubind fara masura, tratat ca tradator, dar punând în sîngele lui flacara nadejdii nationale, aruncat pe rînd în temnita, în gherla, în groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbavit rînd pe rînd din toate acestea, nedorit ca prooroc si totusi tîrît cu forta alaturi de cei ce-si împlineau neascultarea fugind în Egipt.
Ieremia este „proorocul din ceasul al-12-lea". El îl prezinta pe Dumnezeu ca fiind rabdator, dar plin de sfintenie. Cele doua lectii grafice din casa olarului ne spun ca un vas nereusit poate fi remodelat atîta timp cît nu s-a uscat înca (Ier. 18:1-4), dar daca se usuca, el nu mai poate fi recuperat si sfîrseste la groapa de gunoi (Ier. 19:10-11). Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: Timpul de asteptare pentru pocainta împaratiei lui Iuda se apropie curînd de sfîrsit. Din cauza împietririi inimii lor, robia Babiloniana a devenit inevitabila. Ieremia enumera cauzele morale si spirituale care atrag asupra natiunii catastrofa care urmeaza. El nu se opreste însa numai la aceasta. Dincolo de pedeapsa, el vesteste nadejdea într-o viitoare restaurare a Israelului. Privind în zarea vremii, el vede o ramasita care se va întoarce si va încheia cu Dumnezeu un nou legamînt (Ier. 31).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Cartea se desfasoara în jurul declaratiilor facute de Dumnezeu în Ier. 7:23, 24 si 8:11-12: „Caci iata porunca pe care le-am dat-o: „Ascultati glasul Meu...” Dar ei n-au ascultat... au dat înapoi si n-au mers înainte". "Leaga în chip usuratic rana poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!" ªi totusi pace nu este. Vor fi dati de rusine, caci savîrsesc astfel de urîciuni... vor cadea împreuna cu cei ce cad, si vor fi rasturnati, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul".
Viata lui Ieremia este o încurajare pentru toti cei fragili si singuratici, pentru toti cei chemati de Dumnezeu, dar neprimiti de oameni. Cu rabdare, cu blîndete si cu perseverenta, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercarile si reuseste sa-si duca pîna la bun sfîrsit slujirea. Multi din cei tari si înflacarati au cazut. Un chipes Saul, un întelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vînturile împotrivitoare ale vietii. Firavul si plîngaretul Ieremia a ramas însa în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apasarea furtunii, ramîn însa în picioare salciile plîngatoare unduite de vînt la marginea apelor.
Introducere - Chemarea lui Ieremia (1)

I. PROFEtII GENERALE, NEDATATE 2-20
Primul mesaj 2:1- 3:5;
al doilea mesaj 3:6-4:30;
al treilea mesaj (la poarta Templului) 7:1-10:25;
cel de al patrulea (legamîntul rupt) 11:1-12:17;
al cincilea (semnul cu brîul de lîna) 13:1-27
al saselea (despre seceta) 14:1-16:21;
al saptelea (profetului necasatorit) 16:1-17:18;
al optulea (la portie cetatii) 17:19-27;
al noualea (vasul olarului) 18:1-23;
al zecelea (vasul zdrobit) 19;
urmarea 20.

II. PROFEtII SPECIFICE, DATATE 19-39
Prima (catre Zedechia) 21-23;
a doua (dupa prima deportare) 24;
a treia (despre robia Babiloneana) 25;
a patra (darîmarea Ierusalimului si a Templului) 26;
a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) 27-28;
a sasea (catre prinsii de razboi din Babilon) 29-31;
a saptea (al zecelea an al lui Zedechia) 32-33;
a opta (pe timpul asediului Babilonean) 34;
a noua (în zilele lui Ioiachim) 35;
a zecea (într-al patrulea an al lui hiachim) 36;
a unsprezecea (în timpul asediului) 37;
urmarea 38-39.

III. DUPa CaDEREA LUI IUDA 40-44
Blîndetea celor din Babilon fata de Ieremia, 40:1 -6;
Ghedalia ca dregator si omorîrea lui, 40:7-41:18;
Mesajul lui Ieremia pentru cei ramasi în tara 42;
Ieremia tîrît în Egipt 43:1-7;
primul mesaj catre iudeii din Egipt 43:8-13;
al doilea mesaj catre cei din Egipt 44;

IV. PROFEtII DESPRE NEAMURI 45-51
Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc 54;
primul mesaj (despre Egipt) 46:1-28;
al doilea (împotriva Filistenilor) 47:1-7;
al treilea (împotriva Moabului) 48:1-47;
al patrulea (împotriva Amonitilor) 49:1-6;
al cincilea (împotriva lui Edom) 49:7-22;
al saselea (împotriva Damascului) 49:23-27;
al saptelea (împotriva Chedarului si Hatorului) 49:28-33;
al optulea (împotriva Elamului) 49:34-39;
al noualea (împotriva Babilonului si Caldeii) 50-51;

ÎNCHEIERE: - Cucerirea Ierusalimului 52.