Explicatia Cartii: Judecatori

Cu cartea Judecatori ajungem sa facem cunostinta cu unul dintre cele mai remarcabile personaje din istoria lui Israel: profetul-judecator Samuel. Acest om extraordinar a fost o figura pivotala în trecerea Israelului de la sistemul teocratie la cel monarhic. Cartile scrise de el fac legatura naturala între timpul lui Iosua si vremea împaratilor. Pentru a întelege cartile Judecatori si Rut trebuie sa plecam de la criza sfîsietoare prin care a trecut Samuel spre sfîrsitul vietii lui. În l Samuel 8:1-3 ni se spune ca fii lui Samuel n-au calcat pe urmele tatalui lor si poporul nemultumit de comportamentul lor ca judecatori s-a strîns la Rama si i-a cerut sa aseze peste natiune un împarat „cum au toate neamurile" (1 Sam. 8:5). Cererea aceasta l-a durut foarte mult pe Samuel care s-a vazut lepadat de popor înainte de vreme. Dumnezeu i s-a aratat însa în mîhnirea lui si i-a explicat ca cererea poporului era mult mai vinovata decît parea la prima vedere: „Asculta glasul poporului în tot ce-ti va spune; caci nu pe tine te leapada, ci pe Mine Ma leapada, ca sa nu mai domnesc peste ei. Ei se poarta cu tine cum s-au purtat totdeauna, de cînd i-am scos din Egipt pîna în ziua de astazi; M-au parasit si au slujit altor dumnezei", (1 Sam. 8:7-8) Desi fusese unul dintre cei mai buni judecatori din Israel, Samuel a trait drama ca sub conducerea lui poporul sa se lepede de Dumnezeu si sa ceara un om muritor drept împarat peste natiune. Samuel li l-a dat atunci pe Saul (1 Sam. 9 si 10). O buna bucata de timp, Samuel a fost torturat mereu de o întrebare chinuitoare: „Unde am gresit?" Ca sa scape de ea, el i-a mai adunat o data la un loc pe toti evreii si le-a spus: „Iata-ma! Marturisiti împotriva mea... : Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat magarul? Pe cine am asuprit si pe cine am napastuit? De la cine am luat mita ca sa închid ochii asupra lui? Marturisiti si voi da înapoi". Ei au raspuns: „Nu ne-ai apasat, nu ne-ai napastuit, si nici n-ai primit nimic din mîna nimanui". Atunci Samuel a zis poporului:...” (1 Sam. 12:3-17) Ceea ce urmeaza în text este o recapitulare selectiva a istoriei lui Israel cu scopul de a arata poporului tragedia alegerii pe care au facut-o. Dumnezeu însusi a confirmat din cer spusele lui Samuel dînd, în mijlocul anotimpului secetos, „chiar în ziua aceea tunete si ploaie" (1 Sam. 12:17-18). Speriat de cele întîmplate poporul s-a cait si a vrut sa retracteze cererea pentru un împarat. Dar era prea tîrziu. Dumnezeu facuse pe placul poporului, îl aveau de acum pe Saul.

Ce se va întîmpla însa cu Samuel? Amarît în suflet, el va ramîne credincios acestui popor îndaratnic si va cauta sa-i învete în continuare prin intermediul scrisului. Discursul sau magistral, va fi dezvoltat si îmbogatit cu alte evenimente din trecut devenind o veritabila lectie de pedagogie istorica. Retras în singuratate, Samuel se asterne la lucru si scrie cartea Judecatori, cartea Rut si cartile 1 si 2 Samuel, caci spusese el: „Departe de mine sa pacatuiesc împotriva Domnului, încetînd sa ma rog pentru voi! Va voi învata calea cea buna si dreapta", (1 Sam. 12:23)
Cartea îsi ia titlul din însusi cuprinsul ei care este dedicat perioadei asa numitilor „judecatori", reprezentantii lui Iehova, împaratul nevazut al Israelului. Acesti judecatori (sofetim - în ebraica) nu reprezentau o succesiune ordonata de guvernatori, ci niste eliberatori ocazionali ridicati de Dumnezeu pentru izbavirea lui Israel si pentru administrarea dreptatii.
Asa cum am vazut, materialul cartii este pus împreuna de Samuel. Asta nu înseamna ca toate fragmentele cronicii istorice alcatuite de el au fost initial opera lui. Probabil ca multe din partile acestei carti au fost cronici ale semintiilor lui Israel. Amanuntele prezente în texte ca fabula lui Iotam, cîntarea Deborei, mesajul lui Iefta catre regele Amon si detaliile marunte din descrierea adunarii de la Mitpa ne trimit la niste autori care au fost ei însisi martori participanti la aceste evenimente. În acelasi timp, apare evident faptul ca aceste relatari au fost editate mai tîrziu de cineva care le-a pus împreuna. Aflam astfel ca la scrierea cartii, chivotul legamîntului fusese luat deja din Silo (Jud. 18:31; 20:27) si ca Israelul trecuse deja de pragul instaurarii monarhiei (17:7; 18:1; 19:1; 21:25). Nu trecuse însa vremea lui David, caci despre Iebusiti ni se spune ca: „au locuit în Ierusalim cu fii lui Beniamin pîna în ziua de azi" (Jud. 1:21)
Pe vremea lui Saul, dupa 930 î.Cr. Evenimentele cartii acopere însa primii 300 de ani petrecuti de Israel în Canaan, aproximativ între anii 1380 -1050 î.Cr.
Samuel face ca evenimentele acestei perioade sa sune ca o lectie de istorie pentru poporul Israel. Dorinta lui este sa-i convinga pe evrei ca din orice greseala exista posibilitatea întoarcerii la „Dumnezeul care nu oboseste iertînd". Desi sînt pomeniti un total de 12 judecatori, numai despre cîtiva se vorbeste în detaliu asa ca tot cuprinsul cartii poate fi rezumat la cinci serii de sapte: 7 apostazii, urmate de 7 pedepse prin robie, care fac poporul sa se pocaiasca de 7 ori si se termina prin 7 izbaviri minunate lucrate de Dumnezeu prin intermediul a 7 judecatori. Samuel stia si el ca repetitia este mama învataturii. De aceea el alege din trecutul Israelului 7 situatii în care poporul a gresit înaintea lui Dumnezeu si le arata cum, de fiecare data, pocainta a fost singura iesire posibila de sub pedeapsa divina. Urmarea acestei pocainte a fost, de fiecare data, îndurarea lui Dumnezeu, izbavirea si binecuvîntarea, în felul în care o reda Samuel, istoria lui Israel este o istorie ciclica.

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Exista o fraza-comentariu care se repeta ca un advertisment în punctele de greutate ale cartii: „În vremea aceea nu era împarat în Israel. Fiecare facea ce-i placea" (17:6; 18:1; 21:25). Exista aici un semnal de alarma pentru cei ce nu-L vor pe Dumnezeu sa domneasca asupra lor si nu accepta Cuvîntul Lui ca norma cu autoritate absoluta asupra vietii lor.

Fiecare din ratacirile lui Israel este introdusa cu aceleasi cuvinte: „Copiii lui Israel au facut ce nu placea Domnului...” (3:7; 3:12; 4:1; 6:1; 10:6; 13:1). Pedepsele trimise de Dumnezeu pentru neascultarea lor sînt numite cu termeni care subliniaza dreptul de posesiune al lui Iehova asupra Israelului: „ªi Domnul i-a vîndut în mîinile lui...” (3:8; 4:2; 10:7) sau „ªi Domnul i-a dat...” (6:1; 13:1). Pocainta poporului sub chinul pedepsei este descrisa mereu cu aceleasi cuvinte: „Copiii lui Israel au strigat catre Domnul" (3:9; 3:15; 4:3; 6:7; 10:10). Repetarea aceasta obsedanta scoate în evidenta caracterul ciclic al oscilatiilor poporului Israel si mareste probabilitatea ca lectia data de Samuel sa fie înteleasa bine de cititorii lui evrei.

Pentru cititorul crestin, cartea Judecatori mai ilustreaza si alte teme biblice:

1. Rautatea si depravarea inimii umane „deznadajduit de rea si de înselatoare" (Jud. 2:11-13, 17, 19; 8:33-35; 10:6; 13:1).

2. Placerea pe care o are Dumnezeu sa se foloseasca de lucruri slabe: Ehud - un infirm stîngaci (3:15), ªamgar - cu un otig de plug (Jud. 3:31), Debora - o femeie (Jud. 4:2, 9, 21; vezi si Jud. 9:53, Ghedeon - cel mai mic dintr-o familie saraca (Jud. 6:15), ceata mica de ostasi cu ulcioarele în mîini (Jud. 7:16) si falca de magar din mîna lui Samson (Jud. 15:15).

3. Duhul Sfînt este cel ce da tarie si biruinta, în viata lui Otniel (Jud. 3:10), în viata lui Ghedeon (Jud. 6:34), în viata lui Iefta (Jud. 11:29), în viata lui Samson (Jud. 13:25; 14:6; 15:14), în viata tuturor copiilor lui Dumnezeu (Zaharia 4:6).

Cartea Judecatorilor se termina într-un dezastru total si generalizat. Stricaciunea morala, civica si spirituala prevala pretutindeni. Asta nu înseamna ca poporul nu avea totusi o lege. Falimentul oamenilor nu anuleaza standardul lui Dumnezeu, tot asa cum astazi dispretul fata de cele 10 porunci si fata de învataturile lui Cristos nu înseamna ca acestea nu exista. Cartea Judecatori este o dovada ca, lasat de capul lui, omul nu merge în sus pe calea progresului, ci coboara vertiginos în abisurile pacatului. Lumea are nevoie de izbavire. Ca si alta data, oriunde exista pocainta sincera ea se va grabi sa soseasca. ªi va aduce o data cu ea si binecuvîntarea!

Mesajul cartii: Este clar ca Samuel nu a fost preocupat sa redea fidel si cronologic istoria. Dorinta lui este sa noteze numai anumite evenimente care au o semnificatie spirituala aparte. Aceasta explica de ce unor întîmplari li se acorda un spatiu atît de mare în naratiune, iar altora doar un spatiu restrîns. Lipsesc aproape cu desavîrsire referintele la activitatea „marilor preoti" care au fost activi în aceasta perioada, iar istoriile judecatorilor nu sînt asezate neaparat într-o ordine naturala. De fapt, unii dintre ei au functionat simultan în teritorii diferite din întinderea Israelului. Mesajul cartii trebuie cautat în ultimul discurs tinut de Samuel în fata poporului: „Nu va temeti! Ati facut tot raul acesta; dar nu va abateti de la Domnul, si slujiti Domnului din toata inima voastra. Nu va abateti de la El; altfel ati merge dupa lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbavire, pentru ca sînt lucruri de nimic. Domnul nu va parasi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui cel mare, caci Domnul a hotarît sa faca din voi poporul Lui...  Temeti-va numai de Domnul, si slujiti-L cu credinciosie din toata inima voastra; caci vedeti ce „putere desfasoara El printre voi" (1 Sam. 12:20-24)

SCHItA CaRtII

CADRUL ISTORIC GENERAL 1:1-3:6
a. Situatia politica, 1:1-36
b. Situatia spirituala, 2:1-3:6

I. PRIMUL CICLU 3:7-11
a. Pacatul idolatriei, 3:7
b. Pedeapsa prin robie, 3:8
c. Pocainta evreilor, 3:9
d. Ridicarea lui Otniel, 3:9-10
e. tara are odihna, 3: 1 1

II. AL DOILEA CICLU 3:12-31
a. Neascultarea poporului, 3:12
b. Pedeapsa prin robie, 3:12-14
c. Pocainta evreilor, 3:15
d. Ridicarea lui Ehud, 3:12-29
e. tara are odihna, 3:30

III. AL TREILEA CICLU 4 - 5
a. Neascultarea poporului, 4:1
b. Pedeapsa prin robie, 4:2
c. Pocainta evreilor, 4:3
d. Debora si Barac, 4:4-5:31
e. tara are odihna, 5:31

IV. AL PATRULEA CICLU 6:1 - 8:32
a. Neascultarea poporului, 6:1
b. Pedeapsa prin robie, 6:1-5
c. Pocainta evreilor, 6:6
d. Mustrarea, 6:7-10
e. Ridicarea lui Ghedeon, 6:11-24
f. Ghedeon darîma altarul lui Baal, 6:25-32
g. Ghedeon izbaveste poporul, 6:33-8:32

V. AL CINCILEA CICLU 8:33 - 10:5
a. Pacatul idolatriei, 8:33-35
b. Abimelec vrea sa fie împarat, 9:1-57
c. Ridicarea altor judecatori, 10:1-5

VI. AL ªASELEA CICLU 10:6 - 12:5
a. Pacatul idolatriei, 10:6
b. Pedeapsa robiei, 10:7-9
c. Pocainta evreilor, 10:10
d. Mustrarea Domnului, 10:11-14
e. Cererea poporului, 11:15
f. Ridicarea lui Iefta, 11:16-12:7
g. Alti judecatori, 12:8-15

VII. AL ªAPTELEA CICLU 13-16
a. Neascultarea poporului, 13:1
b. Pedeapsa robiei, 13:1
c. Ridicarea lui Samson, 13:1-25
d. Hartuielile lui Samson cu filistenii 14-15
e. Samson si Dalila, 15:1-21
f. Razbunarea si moartea lui Samson, 15:22-31

PaCATUL SE EXTINDE, 17-21
a. Mica schimba preotia, 17:1-13
b. Danitii preiau apostazia, 18:1-31
c. Depravarea beniamitilor, 19:1-21:25