Explicatia Cartii: Maleahi

Cartea lui Maleahi este ultima carte a Vechiului Testament. Maleahi este ultimul glas care rasuna în Israel înainte ca vocea profetilor sa amuteasca pentru cîteva sute de ani. Cartea poarta numele autorului ei. „Maleahi "este un derivat de la „Mal-ac-Iah"care se poate traduce prin „Mesagerul lui Iehova".
Profetul Maleahi a fost ridicat de Dumnezeu în Israel la putin timp dupa activitatea desfasurata în Ierusalim de Neemia. Personalitatea si familia profetului sînt complet necunoscute. Asa cum îl arata si numele, profetul este important numai pentru mesajul pe care-l poarta, nu si prin sine însusi.
Cu siguranta ca ne aflam dupa revenirea evreilor în Ierusalimul lui Iuda, la suficient timp dupa activitatea lui Neemia pentru ca poporul sa o fi luat iarasi pe cai gresite. Zelul preotilor si al poporului se stinsese. Activitatea religioasa cazuse iarasi prada formalismului (Mal. 3:14) si acesta incomplet si neconform Legii (Mal l: 14). Ultima data cunoscuta despre activitatea lui Neemia îri Ierusalim a fost anul 430 î.Cr. asa ca trebuie sa plasam misiunea lui Maleahi la putin timp dupa aceasta data, probabil între anii 420- 397 î.Cr.
Data la care Dumnezeu l-a ridicat pe Maleahi în Israel este legata direct de profetia rostita de Daniel asupra Ierusalimului. Daca va aduceti aminte, profetului i se spusese ca asupra Ierusalimului vor trece pîna la vremea sfîrsitului 70 de saptamîni de ani (Dan. 9:24). Exprimarea lui a parut putin neclara si inutil complicata prin felul în care a facut el enumerarea acestor saptamîni: „Vor trece sapte saptamîni; apoi... sasezeci si doua de saptamîni" (Dan. 9:25). Ce a fost asa de important dupa primele sapte saptamîni pentru ca proorocul sa marcheze acea „borna" din scurgerea vremii? Este greu sa gasim un alt raspuns mai bun decît faptul ca la „sapte saptamîni" de ani în Israel a încetat activitatea profetica. Mesajul rostit de Maleahi a fost evenimentul care a marcat scurgerea primelor sapte saptamîni de ani din calendarul profetic hotarît de Dumnezeu asupra Israelului.

Problemele din vremea lui Maleahi seamana foarte mult cu cele întîlnite de Neemia în activitatea lui: o preotie corupta (Mal. 1:6; Neemia 13:1-9), neglijarea darniciei catre casa Domnului (Mal. 3:7; Neemia 13:10-13) si casatorii încheiate cu femei din afara Israelului (Mal. 2:10-16; Neemia 13:23-28).
Scrisa în forma clara a unui dialog între Dumnezeu si evrei, cartea lui Maleahi este un „apel" insistent la pocainta si la întoarcerea la Dumnezeu. Profetia se împarte simetric în doua parti: în primele doua capitole apelul la pocainta este motivat de starea prezenta a poporului, iar în ultimele doua capitole chemarea la pocainta este motivata de venirea „zilei Domnului".

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Întreaga cartea este un manifest împotriva îndepartarii de Dumnezeu. Textul ei poate fi folosit foarte bine pentru a-i trezi pe cei care s-au „racit" în sentimentele lor fata de Domnul. Punctul culminant al profetiei este Maleahi 3:1, 2: „Iata voi trimite pe solul Meu; el va pregati calea înaintea Mea. ªi deodata va intra în Templul Sau Domnul pe care-L cautati: Solul legamîntului pe care-L doriti;... Cine va putea sa sufere însa ziua venirii Lui? Cine va ramînea în picioare cînd Se va arata El?"

Maleahi întinde mîna peste aproximativ patru sute de ani si leaga Vechiul Testament de Noul Testament prin vestirea lucrarilor lui Ioan Botezatorul si ale Domnului Isus.

Numirea de „mesager al lui Iehova" i s-a potrivit de minune lui Maleahi, dar tot la fel de bine prin „sol al Domnului" poate fi subînteles Ioan Botezatorul si chiar Domnul Isus.

Cuvînt de încheiere: Se cuvine sa subliniem cîteva lucruri care-l fac pe Maleahi: omul care închide canonul Vechiului Testament:

1. Cartea lui se încheie cu un cuvînt semnificativ pentru starea în care a ajuns poporul sub administratia Legii Mozaice: „blestem" (Mal. 4:6). Neascultarea evreilor a atras asupra lor dezlantuirea pedepsei. Trebuia ca Cineva sa vina si sa înlature acest blestem care apasa greu asupra poporului.

2. Profetia lui Maleahi contine anuntarea venirii Domnului Isus (Mal. 3:1-3). El este Cel ce „s-a facut blestem pentru noi" lasîndu-se sa fie atîrnat în locul nostru pe lemnul Crucii.

3. Maleahi publica un avertisment pentru toti cei ce asteapta ziua Domnului. Exista pericolul asteptarii Domnului într-o atitudine gresita. Scepticismul, indiferenta si formalismul sînt semnele ei caracteristice.

4. Maleahi anunta preocuparea lui Dumnezeu pentru cei care nu-L uita (Mal. 3:15-18). „O carte de aducere aminte a fost scrisa înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, si cinstesc Numele Lui".

Cartea lui Maleahi se încheie într-o atmosfera de neglijenta si necinstire a Numelui lui Dumnezeu. Doar membrii unei „ramasite" mai vorbesc unul cu altul soptind încet: „ªtii ca El vine?" „Da, stiu!" Dumnezeu nu-i uita pe acestia si-i noteaza pentru binecuvîntarea lor vesnica.
I. PRIMUL APEL 1-2
a. Grija parinteasca, 1:1-5
b. Înselaciunea, 1:6-14
c. Necredinciosia, 2:1-9
d. Casatorii nepermise, 2:10-12
e. Divorturi, 2:13-16
f. Obraznicie, 2:17

II. AL DOILEA APEL 3 – 4
a. Venirea Solului Domnului, 3:1-6
b. Hotie, 3:7-12
c. Aroganta, 3:13-15
d. „Ramasita credincioasa", 3:16-18
e. Ziua Domnului, 4:1-6