Explicatia Cartii: Mica

„ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine, decît sa faci dreptate, sa iubesti mila, si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" (Mica 6:8) Cartea poarta numele autorului ei: Mica. Numele acesta este o forma prescurtata a lui „Mkaiahu" care înseamna în traducere: „Cine este ca Iehova?". Profetul face un joc de cuvinte, ca o veritabila semnatura în finalul profetiei: „Cine este ca Tine...” (Mica 7:18).
Mica a trait în Moreset, la aproximativ 35 de kilometri sud-vest de Ierusalim (Mica 1:4). El si-a început activitatea profetica la putina vreme dupa ce Isaia si-o începuse pe a sa. Cei doi profeti din împaratia lui Iuda au fost fara îndoiala prieteni si si-au împartasit unul altuia multe din framîntarile si preocuparile lor. Isaia, fiind de neam ales, a profetit la curtea împarateasca. Mica a fost un om din popor si si-a desfasurat activitatea printre oamenii simpli. Dumnezeu a vorbit însa la fel si prin unul si prin celalalt. Exista o izbitoare asemanare între anumite pasaje din cartile celor doi. (Mica 4: l -5 si Isaia 2:2-4).
Primul verset al cartii ne informeaza ca Mica a profetit pe vremea lui Iotam (739-731 î.Cr.), Ahaz (731-715 î.Cr.) si Ezechia (715-686 î.Cr.). Activitatea profetica a lui Mica trebuie deci sa se fi desfasurat între anii 735 si 710 î.Cr. În afara de Isaia, el a mai fost contemporan si cu Osea, care profetea în împaratia lui Israel.
Cu toate ca, în general, nu a fost un împarat rau, Iotam nu a îndepartat înaltimile idolatre din împaratia lui Iuda. Ahaz, care i-a urmat a fost un împarat rau (vezi 2 Împ. 16:2-4). El a tradat încrederea în Dumnezeu si a adoptat o politica pro-asiriana, în timp ce el domnea în Iuda, cele 10 semintii din împaratia de nord au fost duse în robie. Dupa Ahaz, a urmat Ezechia, care a fost un împarat surprinzator de bun. El i-a înfruntat pe asirieni si a rezistat în mod miraculos unui puternic asediu (2 Împarati 18:13-19:36).

Pentru oamenii de la tara, timpurile acelea au fost timpuri grele. Navalitorii amenintau mereu cu invadarea pamînturilor, bogatii tarii exploatau fara mila poporul (Mica 2:1-l 3), iar conducatorii lui Iuda depasisera orice limita si „îi mîncau si-i jupuiau pe saracii tarii" (Mica 3: 1-4). Ca si Amos, Mica s-a ridicat plin de curaj si a strigat împotriva nedreptatii.
O treime din cartea lui Mica denunta pacatele concetatenilor lui; o alta treime descrie pedeapsa pe care o va trimite Dumnezeu asupra lor; iar ultima parte dezvaluie nadejdea profetului în restaurarea pe care o va lucra Dumnezeu în tara si slava de care va fi urmata. Desi este din Iuda, Mica profeteste si despre pedepsirea Samariei (Mica l:6).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Capitolele 6 si 7 descriu judecata lui Dumnezeu cu poporul evreu. Curtea de judecata este formata din muntii si dealurile pamîntului. Teatralitatea pasajului reuseste sa scoata si mai bine în evidenta vinovatia poporului înaintea dreptatii divine.

Desi anunta inevitabilitatea pedepsei, cartea scoate în evidenta clementa pe care o manifesta Dumnezeu, ca Judecator suprem, fata de Israel: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierti nelegiuirea, si treci cu vederea pacatele ramasitei mostenirii Tale? El nu tine mînia pe veci, ci îi place îndurarea!"(Mica 7:18). Dumnezeu a stiut întotdeauna sa crute o ramasita a lui Israel pentru a-ªi putea continua împlinirea planurilor Sale mesianice.

Asemenea tuturor celorlalti profeti, Mica subliniaza harul de care se bucura evreii în virtutea legamintelor încheiate de Dumnezeu cu ei: „El va avea iarasi mila de noi, va calca în picioare nelegiuirile noastre, si vei arunca în fundul marii toate pacatele lor. Vei da cu credinciosia lui Iacov, si vei tinea cu îndurare fata de Avraam, ce ai jurat parintilor nostri în zilele de odinioara" (Mica 8:19-20).
Mica priveste peste orizontul timpului, anunta întruparea Fiului lui Dumnezeu în mica cetate a Betleemului si proclama domnia pe care El o va exercita asupra pamîntului: „ªi tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic între cetatile de capetenie a lui Iuda, totusi din tine îmi va iesi Cel ceva stapîni peste Israel, si a carui obîrsie se suie pîna în vremuri stravechi, pîna în zilele vesniciei. De aceea îi va lasa pîna va naste cea care are sa nasca, si ramasita fratilor Sai se va întoarce la copiii lui Israel. El se va înfatisa si va cîrmui cu puterea Domnului, Dumnezeului Sau: vor locui linistiti, caci El va fi proslavit pîna la marginile pamîntului. El va fi pacea noastra!" (Mica 5:2-5).
I. ANUNTAREA PEDEPSEI 1 - 3
a. Descrierea pedepsei, 1:2-16
b. Motivarea pedepsei, 2:1-13
c. Destinatarii pedepsei:
Capeteniile lui Iacov, 3:1-4
Profetii mincinosi, 3:5-8
Cetatea Ierusalim, 3:9-12

II. ANUNtAREA SLAVEI VIITOARE 4 - 5
a. Slava împaratiei, 4:1-8
b. Suferintele curatitoare, 4:9-5:1
c. Aratarea lui Mesia
La prima lui venire, 5:2-3
La cea de a doua venire a Lui, 5:4-15

III. ÎNDEMN LA POCaINta 6 - 7
a. Primul cap de acuzare, 6:7-5
b. Primul raspuns de aparare, 6:6-7
c. Al doilea cap de acuzare, 6:8-16
d. Al doilea raspuns de aparare, 7:1-10