Explicatia Cartii: Obadia

Cartea lui Obadia este stenograma unui proces în care este publicata rezolvarea unui conflict care a început între doi frati mai înainte ca ei sa se nasca. Cartea poarta un nume foarte comun în Israel: „Obadia", care înseamna în traducere: „Slujitorul" sau „Închinatorul lui Iehova". Desi întîlnim în textul Bibliei cîtiva oameni care au purtat acest nume, este foarte improbabil ca vreunul dintre ei sa fie autorul acestei carti profetice.
Identitatea lui Obadia ramîne un mister. Textul nu ne da nici macar numele tatalui sau, ceea ce presupune ca autorul nu face parte în nici un fel din familiile preotesti sau regale din Israel. Unele date furnizate de textul cartii ne îndeamna sa credem ca Obadia a trait în împaratia lui Iuda.
Singurul indiciu al vremii este una din invaziile împotriva evreilor. Acestea au fost multe si este dificil sa precizam la care dintre ele face aluzie textul. Aceasta precizare nici nu este importanta de fapt. Data scrierii nu este în nici un fel vitala pentru întelegerea si interpretarea cartii. Se prea poate ca aceasta carte sa fie cea mai veche dintre toate cartile profetice, iar Obadia sa fie unul dintre precursorii activitatii profetice din Israel.
Cartea lui Obadia este un rechizitoriu împotriva Edemului. Istoria acestui popor a început cu Esau, caruia i s-a mai spus si „Edom" („Cel rosu") din pricina „ciorbei rosiatice" pentru care si-a vîndul lui Iacov dreptul de întîi nascut (Gen. 25:29-33). Edomitii erau urmasii acestui Esau care se stabilisera în muntele Sein „Esau s-a asezat în muntele Seir... Esau, tatal Edomitilor, în muntele Seir" (Gen. 36:8, 9). Acest munte Seir nu era un pisc izolat, ci un întreg platou montan care se întindea de la sudul marii Moarte pîna la Golful Akaba. Numele regiunii venea de la conducatorul unui popor stravechi care populase acele locuri: „...si pe horiti în muntele lor, Seir..", „Iata fii lui Seir, Horitul, vechi locuitori ai tarii..." (Gen. 14:6; 36:20). Numele capitalei tinutului s-a chemat Sela sau Petra („stînca"). Orasul era situat la extremitatea unui defileu foarte îngust, dar lung de aproape 2 kilometri si înalt de peste 200 de metri. Aceasta asezare geografica îi dadea un avantaj strategic extraordinar. O mîna de oameni putea apara intrarea în oras pe un termen foarte îndelungat. În depresiunea de la capatul defileului, locuitorii orasului Petra construisera peste l.000 de temple sapate în roca rosiatica. Locuintele oamenilor erau si ele sapate în stînca, parînd agatate în stînca precum cuiburile vulturilor (Obadia 4). În cartea Deuteronomul 2:12 gasim scris cum au devenit Edomitii locuitori ai muntelui Seir: „Seir era locuit altadata de Horiti; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, si s-au asezat în locul lor".

Între Esau si Iacov, lupta a început înca din pîntecul mamei lor: „Copiii se bateau în pîntecele ei;... si Domnul i-a zis: „Doua neamuri sînt în pîntecele tau. ªi doua noroade se vor desparti la iesirea din pîntecele tau. Unul dintre noroadele acestea va fi mai tare decît celalalt. ªi cel mai mare, va sluji celui mai mic" (Gen. 25:22-23). Înselat de Iacov, Esau, fratele mai mare, a plecat si s-a asezat în muntele Seir, dar dusmania dintre cei doi frati nu a încetat niciodata. Cînd urmasii lui Iacov au fost scosi de Dumnezeu din Egipt, ei au cerut voie urmasilor lui Esau sa-i lase sa treaca prin tinutul lor. Refuzul lor a fost însa categoric (Num. 20:14-21). Mai tîrziu, Edomitii i s-au împotrivit lui Saul. David si Solomon i-au subjugat pentru un timp. S-au rasculat iarasi împotriva evreilor în timpul lui Iosafat si Ioram (2 Cron. 21:8), au fost cuceriti iarasi de Amatia (2 Împ. 14:7) si s-au eliberat iarasi în timpul lui Ahab (2 Cron. 28:17). Dupa aceea, Edomitii au fost cuceriti de Nebucadnetar, împaratul Babilonului; în secolul cinci înainte de Cristos, tinutul lor a fost invadat de Nabateeni, si Edomitii au trebuit sa se refugieze în sudul Palestinei unde au fost cunoscuti ca "idumeni". Ironic, la nasterea Domnului Isus, un idumean, Irod, era pe tronul Israelului. Pentru a cîstiga încrederea si simpatia evreilor, el rezidise o parte a Templului. Încercarea lui de a-L ucide pe Cristos prin masacrarea pruncilor, este înca o dovada a acestui conflict dintre frati, întins peste veacuri. Idumenii au participat la rascoala Ierusalimului împotriva Romei imperiale (70 d.Cr.) si au fost nimiciti ca neam, limba si civilizatie imediat dupa aceea. Astfel s-a împlinit profetia rostita de Obadia: „Din pricina silniciei facute împotriva fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine si vei fi nimicit cu desavîrsire pentru totdeauna" (Obadia 10).
Cartea lui Obadia este cea mai mica din întregul Vechi Testament. Textul ei este solemn si dur asemenea rostirii unei sentinte judecatoresti. La tribunalul cerului, Edom fusese gasit vinovat de împotrivire fata de planurile lui Dumnezeu si condamnat la distrugere vesnica. Vina lui Edom a fost ca n-a scapat nici un prilej de a face rau evreilor. Desi rude de sînge, dusmania dintre ei a determinat Edomul sa ia partea truturor celor care s-au repezit asupra lui Israel. Cartea este un verdict aspru împotriva unui popor care n-a stiut sa-si valorifice privilegiul de a fi iesit din aceiasi radacina cu Israelul. Condamnarea Edemului este contrastata în text cu viitorul luminos pe care-l promite Dumnezeu poporului Sau, pe care l-a ales ca sa mosteneasca „împaratia Domnului" (Obadia 21).
I. PEDEPSIREA EDOMULUI
a. Certitudinea ei, 1-9
b. Motivele ei:
Lipsa iubirii de frate, 10
Indiferenta, 11-12 A
gresivitatea, 13-14
c. Justificarea ei, 15-16

II. PROMISIUNI PENTRU ISRAEL
a. Ascendent asupra Edomului, 17-19
b. participare la împaratia Domnului, 18-21