Explicatia Cartii: Plangerile lui Ieremia

Cartea aceasta este o elegie scrisa la moartea unui oras. Ieremia plînge peste Ierusalimul transformat în ruine de catre ostile invadatoare ale Babilonului. Cartea poarta acelasi nume si în original si în traducerile mai cunoscute. Este clar ca durerea acestui profet l-a facut sa vibreze cu o maiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aiba. Cele cinci capitole ale cartii sînt tot atîtea plîngeri ale caror versete sînt asezate în ordine alfabetica. Fiecare dintre primele 4 capitole începe cu litera „a" si se termina cu „z". În capitolul 3, fiecarei litere îi sînt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plînge literalmente de la A la Z.
Nimeni nu putea sa scrie aceasta carte în afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri neîmpartasite. Capitolele acestei carti ni-l prezinta plîngînd aplecat peste cadavrul marei sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un esec total. Dumnezeu nu ne judeca însa dupa rezultatele slujirii noastre, ci dupa credinciosia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari barbati din istoria poporului lui Dumnezeu.
Cartea a fost scrisa la putin timp dupa distrugerea Ierusalimului (Ier. 39:52). Nebucadnetar a asediat orasul din luna Ianuarie 588 pîna în luna Iulie 586. Ierusalimul a cazut în 19 Iulie, 586, iar Templul si cetatea au fost date prada focului în 15 August 586. Probabil ca Ieremia a scris aceasta serie de elegii înainte de plecarea lui înspre Egipt (Ier. 43:1-7).
Asa cum am spus, cele cinci capitole sînt tot atîtea plîngeri pe care profetul le revarsa asupra ruinelor orasului. Cartea aceasta este o extraordinara carte de poezie. Ea nu a fost asezata în sectiunea cartilor poetice pentru ca se înlantuie în lucrarea profetica a lui Ieremia, într-adevar, în mijlocul durerii si deznadejdii, Ieremia înalta din cînd în cînd ode ale sperantei, veritabile demonstratii de credinta în mijlocul celor mai adverse conditii. Iata, de exemplu, pasajul din capitolul 3:21-23: „Iata ce ma mai gîndesc în inima mea, si iata ce ma mai face sa trag nadejde: Bunatatile Domnului nu s-au sfîrsit, îndurarile Lui nu sînt la capat, ci se înnoiesc în fiecare dimineata. ªi credinciosia Ta este atît de mare!".

Trei teme se împletesc în desfasurarea tesaturii poetice:

(1). Cea mai importanta dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul darîmat. Dumnezeu s-a tinut de cuvînt. Lipsa pocaintei a atras asupra evreilor pedeapsa crunta. În durerea lui, Ieremia vorbeste cînd în numele sau, cînd în numele cetatenilor Ierusalimului, cînd în numele cetatii însasi.

(2). A doua tema este marturisirea pacatelor si recunoasterea dreptatii lui Dumnezeu în hotarîrea pedepsei asupra împaratiei lui Iuda.

(3) Cea de a treia tema este mai putin dominanta, dar nu mai putin importanta: ea este nadejdea într-o viitoare restaurare a Ierusalimului si a locuitorilor sai, datorita marelui har pe care evreii l-au gasit întotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaste valoarea legamîntului. Iata ce scrie el în 3:24- 26: „Domnul este partea mea de mostenire", zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc în El. Domnul este bun cu cine nadajduieste în El, cu sufletul care-L cauta. Bine este sa astepti în tacere ajutorul Domnului". ªi aceasta pentru ca -.„Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cînd mîhneste pe cineva, Se îndura iarasi de el, dupa îndurarea Lui cea mare" (Plîngeri 3:31-32).

Cuvinte cheie si teme caracteristice: Explicatia nenorocirii Ierusalimului este descrisa astfel: „Ca un vrajmas a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a darîmat toate palatele, i-a prapadit întariturile, si a umplut pe fiica lui Iuda cu jale si suspin. I-a pustiit cortul sfînt ca pe o gradina, a nimicit locul adunarii Sale; Domnul a facut sa se uite în Sion sarbatorile si Sabatul, si, în mînia Lui napraznica, a lepadat pe împarat si pe preot" (Plîngeri 2:5-6).
Ieremia este un slujitor care se aseamana foarte mult cu Stapînul sau. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea sa vina el însusi pe pamînt si sa plînga pentru aceiasi cetate: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cîte ori am vrut sa strîng pe copiii tai cum îsi strînge gaina puii sub aripi, si n-ati vrut! Iata ca vi se va lasa casa pustie" (Matei 23:37-38).
I. Distrugerea Ierusalimului (1)
Nenorocirile Ierusalimului 1:1-11
Jalea Ierusalimului 1:12-22

II. Mînia lui Dumnezeu (2)
Judecata Domnului, 2:1-10
Plîngerea profetului, 2:11-22

III. Rugaciune pentru îndurare (3)
Cîntarea de jale 3:1-18
Pricina de încredere, 3:19-42
Suferinta profetului 3:43-54
Rugaciunea profetului, 3:55-66

IV. Jalea Ierusalimului asediat (4)
Asedierea cetatii, 4:1-12
Motivatia nenorocirii, 4:13-20
O geana de nadejde, 4:21-22

V. Rugaciune pentru renastere (5)
Marturisirea, 5:1-18
Mijlocirea, 5:19-22