Explicatia Cartii: Psalmi

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba româna au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea ca: „Neamul românesc s-a nascut în tinda Bisericii". „Psaltirea" a fost abecedarul pe care neamul nostru a învatat sa citeasca. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba româna cu psalmii? Raspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie si cea mai universal citita si studiata. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trairi sentimentale posibile.

Luati Biblia în mîna si deschideti-o la mijloc. Veti da negresit de cartea Psalmilor. Este normal sa fie asa deoarece psalmii sînt inima Bibliei. Aici sînt adunate toate trairile sufletesti ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.
Numele evreiesc este „Tehilim" - „laudele". Numele din limba româna vine de la traducerea în limba greaca. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cîntari acompaniate cu instrument muzical".
Nici una dintre cartile Bibliei nu are mai multi autori decît cartea Psalmilor. În general se spune ca psalmii îi apartin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei si tot el da nota generala a cartii. Dar asta nu înseamna ca n-au existat si alti autori ai psalmilor. Daca este adevarat ca David a scris 73 din numarul total de 150, atunci tot atît de adevarat este ca Asaf, conducatorul cîntaretilor lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris l (Ps.90), iar alti 10 sînt productia fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu va pierdeti prea multa vreme însa cu identificarea autorilor. Cititi psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însusi. Cautati sa intrati în atmosfera lor, cautati sa le simtiti trepidatia adînca si identificati-i pe aceia care va vor prinde bine la vreme de nevoie.
Psalmii acopere o perioada care debuteaza cu viata lui Moise si se întinde pîna dupa revenirea din robia babiloniana, pe vremea lui Ezra si Neemia. Majoritatea psalmilor însa sînt produsi de David în timpul vietii lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cîntaret vestit în Israel, trubadur la curtea împaratului, ginere al împaratului, apoi fugar haituit si aflat mereu în primejdie pîna cînd Dumnezeu l-a asezat chiar pe el însusi pe tronul Israelului, a strabatut atâtea suisuri si coborîsuri ale spiritului încît a devenit instrumentul la care a cîntat însusi Dumnezeu. Psalmii lui David sînt de fapt cîntari divine inspirate din cer pentru a înfrumuseta viata plina de necazuri a pamîntului. Din acest punct de vedere, psalmii sînt atemporali, ei vin la noi din rezonantele timpului, ne învaluie cuceritor si vor ramîne cu noi vesnic.
Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o arta precisa, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase patrundem adesea în straturi ascunse ale realitatii, pe care nu le întrezarim în viata decît în situatii extreme. Cum sa fim siguri ca ceea ce simtim atunci cînd citim psalmii este ceea ce este acolo si nu ne amagim lasîndu-ne purtati de valurile fanteziei?

Exista cîteva principii pe care trebuie sa le tinem minte:

(1) Cînd exista un titlu al psalmului care îl leaga de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înteles si interpretat în lumina acelei circumstante particulare. De exemplu, 13 psalmi sînt localizati în diverse perioade ale vietii lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea aceasta nu pare normala, dar ea urmareste cronologic evenimentele vietii lui David asa cum sînt ele redate de cartea 1 Samuel.

(2) Unii dintre psalmi sînt asociati cu anumite aspecte din închinaciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) si trebuiesc întelesi în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

(3) Multi dintre psalmi sînt de fapt inspiratii profetice care anticipeaza venirea lui Cristos pe pamînt. ªi atunci însa, ei au aparut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atentie pentru a ne ajuta sa avem o întelegere mai clara a textului.

Interpretarea psalmilor este o problema a mintii, trairea mesajului lor este o problema a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor ca „este un rîu de mîngîiere în apa caruia s-au adunat lacrimile varsate de nenorocitii trecutului pentru a racori arsita din sufletele celor ce sufera astazi". Sau ca este „gradina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar daca unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor". A fost comparata cu „un desavîrsit instrument muzical din corzile caruia pot prinde fiinta si jalea si triumful, si deznadejdea si biruinta, si teama si încrederea nestramutata, si tristetea si bucuria fara margini".
La o privire mai atenta observam ca avem de a face cu o culegere de cinci carti ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslavire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci carti ale psalmilor dupa numele corespunzator al uneia dintre cele cinci carti scrise de el.

a. Sînt psalmi ai genezei (1-41) al carui subiect predominant este omul,
b. psalmi ai exodului, cuprinzînd mai ales cîntari de eliberare (42-72),
c. psalmi levitici, asociati cu slujba de la Templu (73-89),
d. psalmi asociati cu peregrinarile din cartea Numeri (90-106) si
e. psalmi deuteronomici sau ai proslavirii dragostei divine (107-150).

Un alt fel de a clasifica psalmii este dupa specificul mesajului lor. Exista astfel:

(1) psalmi de învatatura (1, 19, 39),
(2) psalmi de lauda (8, 29, 93, 100),
(3) psalmi de multumire (30, 65, 103, 107, 116),
(4) psalmi de pocainta (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),
(5) psalmi prin care strabate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),
(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),
(7) psalmi ai dorintelor (42, 63, 80, 84, 137),
(8) psalmi care recapituleaza istoria (78, 105, 106) si
(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)

Continutul psalmilor este pus adesea în forme de o desavîrsita frumusete. Iata, de exemplu, psalmul 119 al carui autor se presupune ca a fost carturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu sa nu te ratacesti în multimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însa, psalmul este o succesiune de grupe de cîte 8 versete, fiecare începînd cu cîte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcatuit dintr-o serie de octete. Analiza continutului acestui psalm devine dintr-o data mai usoara si mai fructuoasa.
Psalmii sînt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor si a tuturor situatiilor. Oricine, oriunde si în orice stare s-ar gasi se poate identifica cu ceea ce se gaseste în textul psalmilor. Cel sarac si parasit, cel bolnav si aflat în suferinta, cel exilat departe de cei dragi si de tara, cei aflati mereu în pericol, cei pacatosi se pot regasi în oglinda psalmilor. Este loc însa acolo si pentru cei iertati, pentru cei biruitori, pentru cei prabusiti în adorare, pentru cei atasati total de Domnul si locasurile Sale, pentru cei pierduti lor însile si daruiti pe vecie Creatorului.

Cartea Psalmilor este si cartea Legii desavîrsite a lui Dumnezeu. Ea ne arata cum putem sa ne delectam în ea si sa o facem „candela pentru picioarele noastre, lumina pe carare" si desfatare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii".

Ca si celelalte carti ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbeste si ea despre planul pe care l-a facut Dumnezeu pentru mîntuirea omenirii. Dupa înviere, Domnul Isus li s-a aratat ucenicilor: „le-a deschis mintea ca sa înteleaga Scripturile" si le-a aratat ceea ce fusese scris cu privire la El si lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci si în Psalmi". Putem si noi sa refacem acest studiu exegetic facut de Domnul Isus cu ucenicii. Iata un rezumat al lui:

a. Despre esenta lucrarii Lui mesianice gasim scris în Ps. 22:22
b. Despre slujirea Sa ca Mare Preot gasim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.
c. Despre demnitatea Lui de împarat gasim scris în Ps. 2; 21; 45; 72.
d. Despre suferintele Lui teribile gasim scris în Ps. 22 si 69
e. Despre învierea Lui gasim scris în Ps. 16

Dintre toate cartile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citata în cartile Noului Testament. Unele dintre portiunile ei sînt parca parte integranta din Evanghelii. Iata de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 si 24. Cel dintîi ne prezinta suferintele pastorului cel bun care-si da viata pentru oile Sale. Vedem ridicata crucea îi auzim strigatele sfîsietoare ale Celui ce moare o moarte ispasitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toata crestinatatea drept „psalmul pastorului" („Domnul este Pastorul meu, nu voi duce lipsa de nimic. El ma paste la pasuni verzi si ma duce la ape de odihna, etc...”) Gasim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce si de a îngriji sufletele care i se încredinteaza. Psalmul 24 ni-L prezinta pe pastor ajuns în slava gata sa rasplateasca oile care L-au urmat pîna la capat.

Soarta poporului Israel este si ea descrisa într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

a. Ruina poporului este descrisa în Ps. 42-49
b. Rascumparatorul poporului este prezentat în Ps. 50-60
c. Rascumpararea poporului este aratata în Ps. 61-72

Este greu sa aratam mesajul psalmilor într-o introducere scurta ca aceasta. Va lasam dumneavoastra placerea ca dupa ce ati parcurs cu noi aceasta vedere panoramica a lor, sa va apropiati pe rînd de fiecare psalm în parte, sa-i descoperiti frumusetea si sa-i sorbiti cu nesat aroma specifica.