Meditatia zilei pentru 17 August 2025
Urechea care aude, si ochiul care vede, si pe una si pe cealalta, DOMNUL le-a facut.
O ureche care aude si ochiul care vede în chip duhovnicesc sunt pentru un credincios de o valoare extraordinara. Ele indica o stare de dependenta interioara fata de Domnul, care poate fi obtinuta si întretinuta numai printr-o umblare ascunsa cu El. Sa ascultam de glasul Lui si sa umblam în prezenta Lui, pentru a privi totul în lumina Lui! Domnul este acelasi, ieri si azi si în veci. Nici o schimbare nu este posibila în caracterul si în gândirea Lui. Hotarârile Lui sunt desavârsite si nu necesita revizuiri; ele sunt definitive. De-am cerceta totul în lumina Cuvântului Sau si în prezenta Lui ca sa nu mergem gresit!
În timpul nostru atât de solicitat si de nelinistit, când lumea ne ofera totul pentru a ne înclesta si a ne acapara cu desavârsire, putem pierde foarte usor auzul si vazul duhovnicesc. E nevoie de har deosebit si de energia credintei pentru a gasi timp si liniste pentru a asculta pe Domnul. Ce mare binecuvântare s-ar revarsa daca am putea spune si noi ca David: „Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nadajduiesc."
Domnul Isus însusi, ca unul care era dependent de Tatal, a spus: „El îmi trezeste în fiecare dimineata, El îmi trezeste urechea sa ascult cum asculta niste ucenici" (Isa. 50.4). El ne-a dat un exemplu desavârsit de ce înseamna a umbla în dependenta de Dumnezeu.
Cât de usor suntem luati de curentii acestei lumi, ca sa permitem intrarea lor în casele si adunarile noastre. Numai o ureche si un ochi duhovnicesc ar putea veghea împotriva lor. Sa ne umilim, ca Domnul sa ne dea un ochi cu vedere clara si o ureche ascultatoare.
Traim într-o vreme care ridica în slavi mintea omului, judecata omului si voia lui. Lumea se lauda cu mintea ei si spune ca fiecare are dreptul si puterea sa cugete neatârnat. Sfânta Carte e lepadata de multi cu dispret. La universitatile si scolile noastre nu se mai cunoaste maretia Cartii dumnezeiesti.