Meditatia zilei pentru 20 August 2025

Psalmul 22 ne înfatiseaza mai mult simtul inimii lui Cristos decât lucrarea si urmarile ei. Ce strâmtorare pentru El! Desi nici aici nu lipsesc durerile pricinuite de mâna omului caci Domnul spune: „O multime de tauri sunt împrejurul Meu ... o ceata de nelegiuiti dau târcoale împrejurul Meu" vedem totusi o durere de alta natura decât în versetul 11. Strigatul cu care începe Psalmul si care-i da tema este: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai parasit?" si „Strig ziua, Dumnezeule, si nu-mi raspunzi. Strig si noaptea si tot n-am odihna."
În toate suferintele Domnului Isus pricinuite de oameni, privirea mângâietoare a lui Dumnezeu era îndreptata catre El; dar iata a venit ceasul când aceasta privire trebuia sa fie îndepartata de la El. Si de ce aceasta? Domnul Isus a fost facut „pacat!"
În toate suferintele Lui pentru dreptate a stat ca Mijlocitor între Dumnezeu si oameni; în suferintele Lui pentru pacate El l-a crutat pe om în fata lui Dumnezeu si de aceea a fost parasit de tot. Omul a scapat dar Dumnezeu si-a ascuns fata de Preaiubitul Sau. Când a baut paharul mâniei Domnul Isus era singur. Ce adâncuri trebuiau trecute ca sa ne poata ajuta! De ar sta aceste adevaruri mai mult în fata noastra ca sa trezeasca în inimile noastre multumirea si adorarea pe care numai Domnul singur o merita. Este dreptul nostru de a face aceasta lucrare la Masa Domnului unde noi suntem miscati de suferintele Lui si unde Îl adoram pe Domnul Isus în comun cu toti credinciosii.
Toate pacatele si toata vina fiecarui credincios au fost aruncate la cruce asupra lui Cristos si purtate de El. Dumnezeu a pus acolo totul în rânduiala, potrivit dreptatii si sfinteniei Lui, TOT ce ar putea sta vreodata în calea izbavirii, binecuvântarii si slavei fiecarui madular al Adunarii lui Dumnezeu.