Meditatia zilei pentru 19 September 2024

David a fost uns ca împărat dar nu a primit împărăţia imediat. Saul căuta ca să-l omoare şi din această cauză a fost pus pe drumuri. Dumnezeu a ştiut însă să-l ocrotească în toate strâmtorările şi necazurile lui. Deşi tot pământul a devenit „o vale a umbrei morţii" prin căderea omului în păcat credinciosul este ocrotit de Dumnezeu. El poate spune: „Nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine" - aceasta-i partea credinţei şi a comuniunii cu Dumnezeu. Fiecare om care prin lucrarea Domnului Isus a primit iertarea păcatelor având prin aceasta comuniune cu Dumnezeu, are dreptul să spună lucrul acesta. Moartea credinciosului înseamnă pentru el portiţa de trecere spre împărăţie.
Credinciosul care umblă cu Dumnezeu prin această lume plină de necazuri, greutăţi, are îmbărbătarea toiagului şi a nuielei Domnului. „Nuiaua" ne lasă să ne gândim la o lucrare de îndepărtare a duşmanilor noştri pe când expresia „toiagul" ne lasă să ne gândim la o proptea, la un ajutor. David le-a simţit pe amândouă. Nu era nuiaua lui Dumnezeu prin prezenţa unui sol care nu-l lăsa pe Saul să-l urmărească, deşi David era înconjurat? (1 Sam. 23.26-28). Saul a trebuit să se retragă fără a isprăvi vreo lucrare. Când David a fost primit de Nabal foarte respingător, Dumnezeu l-a întâmpinat ca Păstorul cel Bun cu toiagul prin Abigail ca să reţină pe robul său de la o greşeală (1 Sam. 25). La fel ca şi David putem noi, toţi copiii Iui Dumnezeu să ne bizuim pe credincioşia lui Dumnezeu.
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în mine din belşug şi dacă Duhul Sfânt lucrează în mine, Satana nu va găsi nici un loc pe unde să introducă gândurile sale întunecate şi îngrozitoare, cu care este gata să invadeze orice fiinţă.