Meditatia zilei pentru 16 October 2025

Odinioară eram sclavi, după această sclavie ar fi urmat moartea veşnică (Rom. 6.16-17). Potrivit cu voia lui Dumnezeu însă noi am fost scăpaţi din această sclavie. Noi înşine nu puteam să ne salvăm. „Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?" Era vai de noi dacă nu ne-ar fi dat Dumnezeu un mijloc. Dar nu numai din cauza noastră a lucrat Dumnezeu în milă şi har ci El însuşi a vrut să ne aibă pentru slavă în mărirea Sa. Preţul de răscumpărare pentru mântuirea noastră era mult prea mare în comparaţie cu valoarea noastră. Oh, câtă mulţumire avem să aducem Domnului Isus Cristos, toată lauda şi adorarea deoarece El însuşi S-a dat ca preţ de răscumpărare. Cu însuşi sângele Lui ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu. Acum SUNTEM copii ai Lui Dumnezeu, făcuţi desăvârşiţi pentru sfânta Sa prezenţă. Oare să nu fim mulţumitori?
Ajunge oare dacă îi aducem numai mulţumiri prin vorbe? Nu are oare Dumnezeu însuşi dreptul asupra vieţii noastre?
În Romani 12.1 suntem îndemnaţi să aducem trupurile noastre „ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu" iar în textul de la început vedem că în acelaşi capitol ni se aminteşte: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt ... că voi nu mai sunteţi ai voştri?" De aceea nu mai avem nici un drept ca să trăim pentru noi înşine (2 Cor. 5.15) ci mai mult să ne predăm lui Dumnezeu ca El să se poată folosi de noi pentru slava Sa.
Lumea, deşi e puţin îndulcită prin cultură şi moravuri şi spoită pe deasupra cu mărturisirea creştină, are în suflet tot aceeaşi ură adâncă împotriva Persoanei şi stăpânirii Domnului Isus Cristos ca şi atunci când a fost răstignit. Lumea a atârnat de religia ei Numele cel Sfânt, dar sub haina ei religioasă are o inimă plină de ură faţă de Dumnezeu şi faţă de Fiul Său Preaiubit.