Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 07 January 2026

Geneza 19

¹ Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ.

Gen 18.22; Gen 18.1;

² Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu”, au răspuns ei, „ci vom petrece noaptea în uliţă.”

Evr 13.3; Gen 18.4; Luc 24.28;

³ Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat.

Gen 18.8;

⁴ Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.

⁵ Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.”

Isa 3.9; Jud 19.22; Gen 4.1; Rom 1.24-27;

⁶ Lot a ieşit afară la ei, la uşă, a încuiat uşa după el

Jud 19.23;

⁷ şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

⁸ Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.”

Jud 19.24; Gen 18.5;

⁹ Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingând pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.

2Pet 2.7-8; Exod 2.14;

¹⁰ Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.

¹¹ Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

2Imp 6.18; Fapt 13.11;

¹² Bărbaţii aceia au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

Gen 7.1; 2Pet 2.7-9;

¹³ Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.”

Gen 18.20; 1Cron 21.15;

¹⁴ Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă”, a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.

Mat 1.18; Num 16.21-45; Exod 9.21; Luc 17.28; Luc 24.11;

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.”

Num 16.24-26; Apoc 18.4;

¹⁶ Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.

Luc 18.13; Rom 9.15-16; Ps 34.22;

¹⁷ După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”

1Imp 19.3; Gen 19.26; Mat 24.16-18; Luc 9.62; Filip 3.13-14;

¹⁸ Lot le-a zis: „O! nu, Doamne!

Fapt 10.14;

¹⁹ Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

²⁰ Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi să scap cu viaţă!”

²¹ Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

Iov 42.8.9; Ps 145.19;

²² Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

Gen 32.25-26; Exod 32.10; Deut 9.14; Gen 13.10; Gen 14.2;

²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.

²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.

Deut 29.23; Isa 13.19; Ier 20.16; Ier 50.40; Ezec 16.49-50; Osea 11.8; Amos 4.11; Luc 17.29; 2Pet 2.6;

²⁵ A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

Gen 14.3; Ps 107.34;

²⁶ Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Luc 17.32;

²⁷ Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.

Gen 18.22;

²⁸ Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

Apoc 18.9;

²⁹ Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

Gen 8.1; Gen 18.23;

³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.

Gen 19.17-19;

³¹ Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

Gen 16.2-4; Gen 38.8-9; Deut 25.5;

³² Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”

³³ Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.”

³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor din ziua de azi.

Deut 2.9;

³⁸ Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Deut 2.19;

Geneza 20

¹ Avraam a plecat de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades şi Şur şi a locuit ca străin în Gherar.

Gen 18.1; Gen 16.7-14; Gen 26.6;

² Avraam zicea despre Sara, nevasta sa: „Este sora mea!” S-a temut să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate, din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarului, a trimis şi a luat pe Sara.

Gen 12.13; Gen 26.7; Gen 12.15;

³ Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.”

Ps 105.14; Iov 33.15; Gen 20.7;

⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat?

Gen 18.23; Gen 20.18;

⁵ Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.”

2Imp 20.3; 2Cor 1.12;

⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

Gen 31.7; Gen 35.5; Exod 34.24; 1Sam 25.26-34; Gen 39.9; Lev 6.2; Ps 51.4;

⁷ Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.”

1Sam 7.5; 2Imp 5.11; Iov 42.8; Iac 5.14-15; 1Ioan 5.16; Gen 2.17; Num 16.32-33;

⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă.

⁹ Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute.”

Gen 26.10; Exod 32.21; Ios 7.25; Gen 34.7;

¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?”

¹¹ Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu în ţara aceasta şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Gen 42.18; Ps 36.1; Prov 16.6; Gen 12.12; Gen 26.7;

¹² De altfel, este adevărat că este sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele; şi a ajuns să-mi fie nevastă.

Gen 11.29;

¹³ Când m-a scos Dumnezeu din casa tatălui meu, am zis Sarei: „Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine că sunt fratele tău.”

Gen 12.1.9; Evr 11.8; Gen 12.13;

¹⁴ Abimelec a luat oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam; şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevasta sa.

Gen 12.16;

¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.”

Gen 13.9;

¹⁶ Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui tău o mie de arginţi; aceasta să-ţi fie o dovadă de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.”

Gen 20.5; Gen 26.11; Gen 24.65;

¹⁷ Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască.

Iov 42.9-10;

¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Gen 12.17;

Geneza 21

¹ Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.

1Sam 2.21; Gen 17.19; Gen 18.10-14; Gal 4.23-28;

² Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Fapt 7.8; Gal 4.22; Evr 11.11; Gen 17.21;

³ Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Gen 17.19;

⁴ Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vârsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu.

Fapt 7.8; Gen 17.10-12;

⁵ Avraam era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său, Isaac.

Gen 17.1-17;

⁶ Şi Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.”

Ps 126.2; Isa 54.1; Gal 4.27; Luc 1.58;

⁷ Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Gen 18.11-12;

⁸ Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac.

⁹ Sara a văzut râzând pe fiul pe care-l născuse lui Avraam, egipteanca Agar.

Gen 16.1; Gen 16.15; Gal 4.29;

¹⁰ Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”

Gal 4.30; Gen 25.6; Gen 36.6-7;

¹¹ Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.

Gen 17.18;

¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

Rom 9.7-8; Evr 11.18;

¹³ Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam, căci este sămânţa ta.”

Gen 21.18; Gen 16.10; Gen 17.20;

¹⁴ A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba.

Ioan 8.35;

¹⁵ Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş

¹⁶ şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.

¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este.

Exod 3.7;

¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână; căci voi face din el un neam mare.”

Gen 21.13;

¹⁹ Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea.

Num 22.31; 2Imp 6.17-20; Luc 24.16-31;

²⁰ Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustiu şi a ajuns vânător cu arcul.

Gen 28.15; Gen 39.2-21; Gen 16.12;

²¹ A locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.

Gen 24.4;

²² În vremea aceea, Abimelec, însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.

Gen 20.2; Gen 26.26; Gen 26.28;

²³ Jură-mi acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.”

Ios 2.12; 1Sam 24.21;

²⁴ Avraam a zis: „Jur!”

²⁵ Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila robii lui Abimelec.

Gen 26.15-22;

²⁶ Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.”

²⁷ Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legământ amândoi.

Gen 26.31;

²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă.

²⁹ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?”

Gen 33.8;

³⁰ El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat fântâna aceasta.”

Gen 31.48-52;

³¹ Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

Gen 26.33;

³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor.

³³ Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui Veşnic.

Gen 4.26; Deut 33.27; Isa 40.28; Rom 16.26; 1Tim 1.17;

³⁴ Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea