1Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Făcut când a venit la el prorocul Natan, după ce intrase David la Bat-Şeba. Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
1Către mai marele cântăreţilor. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec”. Pentru ce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine în veci.
2
Limba ta nu născoceşte decât răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!
1Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe flaut. O cântare a lui David. Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este niciunul care să facă binele.
5
Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6
O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.
1Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi. O cântare a lui David. Făcută când au venit zifiţii să spună lui Saul: „Ştiţi că David şade ascuns printre noi?” Scapă-mă, Dumnezeule, prin Numele Tău şi fă-mi dreptate, prin puterea Ta!
2
Ascultă-mi rugăciunea, Dumnezeule, ia aminte la cuvintele gurii mele.
3
Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu. – (Oprire)
1Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi. O cântare a lui David. Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea şi nu Te ascunde de cererile mele!
2
Ascultă-mă şi răspunde-mi! Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
19
Dumnezeu va auzi şi-i va smeri, El, care, din veşnicie, stă pe scaunul Lui de domnie. – (Oprire) Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare şi nu se tem de Dumnezeu.
21
Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul, dar, când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
23
Şi Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii. Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu însă mă încred în Tine!