1Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins filistenii la Gat. Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
1Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul. Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
4
Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
1Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2
Dimpotrivă! în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
1Către mai marele cântăreţilor. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa ca să-l omoare. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2
Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3
Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa; nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea, fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
5
Doamne Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile! N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi. – (Oprire)
6
Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini şi dau ocol cetăţii.
13
Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie! Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului. – (Oprire)
16
Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17
O, tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu, Dumnezeul meu cel preabun, este turnul meu de scăpare.
1Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2
Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!