biblia online cornilescu

Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 19 June 2025

Psalmi 76

1 Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un psalm al lui Asaf. O cântare. Dumnezeu este cunoscut în Iuda, mare este Numele Lui în Israel.
2 Cortul Lui este în Salem, şi Locuinţa Lui în Sion;
3 acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia şi armele de război. – (Oprire)
4 Tu eşti mai măreţ, mai puternic decât munţii răpitorilor.
5 Despuiaţi au fost vitejii aceia plini de inimă, au adormit somnul de apoi; n-au putut să se apere, toţi acei oameni viteji.
6 La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit şi călăreţi şi cai.
7 Cât de înfricoşat eşti Tu! Cine poate să-Ţi stea împotrivă când Îţi izbucneşte mânia?
8 Ai rostit hotărârea de la înălţimea cerurilor; pământul s-a îngrozit şi a tăcut,
9 când S-a ridicat Dumnezeu să facă dreptate şi să scape pe toţi nenorociţii de pe pământ. – (Oprire)
10 Omul Te laudă chiar şi în mânia lui, când Te îmbraci cu toată urgia Ta.
11 Faceţi juruinţe Domnului Dumnezeului vostru şi împliniţi-le! Toţi cei ce-L înconjoară să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat.
12 El frânge mândria domnitorilor, El este înfricoşat pentru împăraţii pământului.

Psalmi 77

1 Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf. Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu şi gem; mă gândesc adânc în mine şi mi se mâhneşte duhul. – (Oprire)
4 Tu îmi ţii pleoapele deschise; şi, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri şi zic:
7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire)
10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi”…
11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif. (Oprire)
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adâncurile s-au mişcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au zburat în toate părţile.
18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea, pământul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
19 Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.

Psalmi 78

1 O cântare a lui Asaf. Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele!
2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.
3 Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri,
4 nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
5 El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii,
6 ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.
8 Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9 Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10 pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11 Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.
12 Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan.
13 A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
14 I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15 A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe.
16 A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri.
17 Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18 Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?
20 Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”
21 Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,
22 pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui.
23 El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor:
24 a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.
26 A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27 A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării;
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor.
29 Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30 Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31 când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui.
33 De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic.
34 Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu;
35 îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba.
37 Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său.
38 Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii.
39 El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41 Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş,
43 de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan.
44 Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor.
45 Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit.
46 Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47 Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină.
48 Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului.
49 El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50 Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei;
51 cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham.
52 Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu.
53 Cum i-a dus fără nicio grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor.
54 Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat.
55 Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui.
57 Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător,
58 L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor.
59 Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel.
60 A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni.
61 Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului.
62 A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui.
63 Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă.
64 Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit.
65 Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin,
66 şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară.
67 Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim;
68 ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi.
71 L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel.
72 Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute.

Psalmi 79

1 Un psalm al lui Asaf. Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.
8 Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot!
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13 Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Psalmi 80

1 Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi „Crinii mărturiei”. Un psalm al lui Asaf. Ia aminte, păstorul lui Israel, Tu care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu care şezi pe heruvimi!
2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
4 Doamne Dumnezeul oştirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
5 Îi hrăneşti cu o pâine de lacrimi şi-i adăpi cu lacrimi din plin.
6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri râd de noi între ei.
7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o.
9 Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
11 Îşi întindea mlădiţele până la mare, şi lăstarii până la Râu.
12 Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toţi trecătorii?
13 O râmă mistreţul din pădure şi o mănâncă fiarele câmpului.
14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăşi! Priveşte din cer şi vezi! Cercetează via aceasta!
15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta şi pe fiul pe care Ţi l-ai ales!…
16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea feţei Tale, ei pier!
17 Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ţi l-ai ales!
18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi, şi vom chema Numele Tău.
19 Doamne Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Cauta in biblie
Versetul Zilei
Facebook