biblia online cornilescu

Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 24 June 2024

Psalmi 106

1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvârşit nelegiuire, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale şi au fost neascultători la mare, la Marea Roşie.
8 Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat Marea Roşie, şi ea s-a uscat; şi i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.
10 I-a scăpat din mâna celui ce-i ura şi i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui.
13 Dar au uitat curând lucrările Lui şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i-a apucat pofta în pustiu şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise şi pe Aaron, sfântul Domnului.
17 Atunci s-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan, şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le-a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat
20 şi au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la Marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui şi să-L oprească să-i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în cuvântul Domnului,
25 ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mâna şi a jurat că-i va face să cadă în pustiu,
27 că le va doborî sămânţa printre neamuri şi-i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s-au alipit de Baal-Peor şi au mâncat vite jertfite morţilor.
29 Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s-a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s-a oprit.
31 Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.
38 au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor şi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Lui.
41 I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi sub puterea lor.
43 El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele.
45 Şi-a adus aminte de legământul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Şi tot poporul să zică: „Amin! Lăudaţi pe Domnul!”

Psalmi 107

1 „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!”
2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,
3 şi pe care i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
4 Ei pribegeau prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5 Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
6 Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
7 i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând.
10 Cei ce şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11 pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Preaînalt.
12 El le-a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
14 I-a scos din întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor;
20 a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23 Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
25 El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26 Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea bătrânilor!
33 El preface râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat,
34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37 însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg roadele.
38 El îi binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39 Dacă sunt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40 El varsă dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42 „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!”
43 Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.

Psalmi 108

1 O cântare. Un psalm al lui David. Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2 Deşteptaţi-vă, lăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.
3 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri.
4 Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai presus de ceruri, iar credincioşia Ta, până la nori.
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;
8 al Meu este Galaadul, al Meu, Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9 Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării filistenilor!”
10 Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor în necaz, căci zadarnic este ajutorul omului.
13 Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.

Psalmi 109

1 Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.
4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.
5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură, pentru dragostea mea.
6 Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8 Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul!
9 Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa, văduvă!
10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12 Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13 Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase!
19 De aceea, să-i slujească de veşmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
22 Sunt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23 Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27 Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
31 căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.

Psalmi 110

1 Un psalm al lui David. Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” –
2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”
3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îţi aduni oştirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.
4 Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” –
5 Domnul, de la dreapta Ta, zdrobeşte pe împăraţi în ziua mâniei Lui.
6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobeşte capete pe toată întinderea ţării.
7 El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Îşi înalţă capul.

Cauta in biblie
Versetul Zilei
Facebook