biblia online cornilescu

Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 01 July 2025

Psalmi 136

1 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 Pe Cel ce singur face minuni mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere, căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 Pe Cel ce a întins pământul pe ape, căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 Pe Cel ce a făcut luminători mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 Soarele, ca să stăpânească ziua, căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 Luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea, căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 Pe Cel ce a lovit pe egipteni în întâii lor născuţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 Cu mână tare şi cu braţ întins, căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 Pe Cel ce a tăiat în două Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 Care a trecut pe Israel prin mijlocul ei, căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 Şi a aruncat pe faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 Pe Cel ce a călăuzit pe poporul Său în pustiu, căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 Pe Cel ce a lovit împăraţi mari, căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 Pe Cel ce a ucis împăraţi puternici, căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 Pe Sihon, împăratul amoriţilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 Şi pe Og, împăratul Basanului, căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 Şi le-a dat ţara de moştenire, căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 De moştenire robului Său Israel, căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 Pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi când eram smeriţi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 Şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri, căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 Pe Cel ce dă hrană oricărei făpturi, căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 Lăudaţi pe Dumnezeul cerurilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!

Psalmi 137

1 Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!

Psalmi 138

1 Un psalm al lui David. Te laud din toată inima, cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.
2 Mă închin în Templul Tău cel sfânt şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale.
3 În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Toţi împăraţii pământului Te vor lăuda, Doamne, când vor auzi cuvintele gurii Tale;
5 ei vor lăuda căile Domnului, căci mare este slava Domnului!
6 Domnul este înălţat: totuşi vede pe cei smeriţi şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.
7 Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei, şi dreapta Ta mă mântuieşte.
8 Domnul va sfârşi ce a început pentru mine. Doamne, bunătatea Ta ţine în veci: nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

Psalmi 139

1 Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2 ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
3 Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12 Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, oameni setoşi de sânge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

Psalmi 140

1 Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David. Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzeşte-mă de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor şi sunt totdeauna gata să aţâţe războiul!
3 Ei îşi ascut limba ca un şarpe, au pe buze o otravă de năpârcă. – (Oprire)
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!
5 Nişte îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului şi îmi întind capcane. – (Oprire)
6 Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău, nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! – (Oprire)
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni aprinşi să cadă peste ei! În foc să fie aruncaţi, în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ, şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzare.
12 Ştiu că Domnul face dreptate celui asuprit, dreptate, celor lipsiţi.
13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.

Cauta in biblie
Versetul Zilei
Facebook