3
mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele!
4
Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
5
Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.
6
Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
7
Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
8
Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
16
Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
17
Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselile noastre. –
Cantarea Cantarilor 2
1
Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2
Ca un crin în mijlocul spinilor aşa este iubita mea între fete. –
3
Ca un măr între copacii pădurii aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
14
Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta, plăcută.”
4
Abia trecusem de ei şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –
5
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –
6
Ce se vede suindu-se din pustiu ca nişte stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –
7
Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
8
Toţi sunt înarmaţi cu săbii şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
9
Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.
10
Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură; iar mijlocul, împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
11
Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –
Cantarea Cantarilor 4
1
Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad.
8
Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
9
Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10
Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
16
Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese! –
BIBLIA ONLINE