Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 15 September 2024

Daniel 7

¹ În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

Num 12.6; Amos 3.7; Dan 2.28;

² Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare.

³ Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.

Apoc 13.1;

⁴ Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.

Deut 28.49; 2Sam 1.23; Ier 4.7-13; Ier 48.40; Ezec 17.3; Hab 1.8;

⁵ Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!”

Dan 2.39;

⁶ După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.

Dan 8.8-22;

⁷ După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.

Dan 2.40; Dan 7.19.23; Dan 2.41; Apoc 13.1;

⁸ M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

Dan 7.20-24; Dan 8.9; Apoc 9.7; Ps 12.3; Dan 7.25; Apoc 13.5;

⁹ Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins.

Apoc 20.4; Ps 90.2; Dan 7.13-22; Ps 104.2; Apoc 1.14; Ezec 1.15-16;

¹⁰ Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.

Ps 50.3; Ps 97.3; Isa 30.33; Isa 66.15; 1Imp 22.19; Ps 68.17; Evr 12.22; Apoc 5.11; Apoc 20.4-12;

¹¹ Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars.

Apoc 19.20;

¹² Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.

¹³ M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.

Ezec 1.26; Mat 24.30; Mat 26.64; Apoc 1.7-13; Apoc 14.14; Dan 7.9;

¹⁴ I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Ps 2.6-8; Ps 8.6; Ps 110.1-2; Mat 11.27; Mat 28.18; Ioan 3.35; 1Cor 15.27; Efes 1.22; Dan 3.4; Ps 145.13; Dan 2.44; Dan 7.27; Mic 4.7; Luc 1.33; Ioan 12.34; Evr 12.28;

¹⁵ Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.

Dan 7.28;

¹⁶ M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel:

¹⁷ „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ.

Dan 7.3;

¹⁸ Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.”

Isa 60.12-14; Dan 7.22-27; 2Tim 2.11-12; Apoc 2.26-27; Apoc 3.21; Apoc 20.4;

¹⁹ În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea;

Dan 7.7;

²⁰ şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.

²¹ Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

Dan 8.12-24; Dan 11.31; Apoc 11.7; Apoc 13.7; Apoc 17.14; Apoc 19.19;

²² până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.

Dan 7.9; Dan 7.18; 1Cor 6.2; Apoc 1.6; Apoc 5.10; Apoc 20.4;

²³ El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

Dan 2.40;

²⁴ Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

Dan 7.7-20; Apoc 17.12;

²⁵ El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

Isa 37.23; Dan 8.24-25; Dan 11.28.30-36; Apoc 13.5-6; Apoc 17.6; Apoc 18.24; Dan 2.21; Apoc 13.7; Apoc 12.14;

²⁶ Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

Dan 7.10.22;

²⁷ Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”

Dan 7.14-22; Dan 2.44; Luc 1.33; Ioan 12.34; Apoc 11.15; Isa 60.12;

²⁸ Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”

Dan 7.15; Dan 8.27;

Daniel 8

¹ „În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.

Dan 7.1;

² Când am avut vedenia aceasta mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele mă aflam lângă râul Ulai.

Est 1.2;

³ Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.

⁴ Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.

Dan 5.19; Dan 11.3-16;

⁵ Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.

Dan 8.21;

⁶ A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

⁷ L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.

⁸ Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.

Dan 7.6; Dan 11.4; Dan 8.22;

⁹ Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată.

Dan 7.8; Dan 11.21; Dan 11.25; Ps 48.2; Ezec 20.6-15; Dan 11.16-51.45;

¹⁰ S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare.

Dan 11.28; Isa 14.13; Apoc 12.4;

¹¹ S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt.

Ier 48.26.42; Dan 11.36; Dan 8.25; Dan 11.31; Dan 12.11; Ios 5.14; Exod 29.38; Num 28.3; Ezec 46.13;

¹² Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.

Dan 11.31; Ps 119.43.142; Isa 59.14; Dan 8.4; Dan 11.28-36;

¹³ Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”

Dan 4.13; Dan 12.6; 1Pet 1.12;

¹⁴ Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!”

¹⁵ Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om.

Dan 12.8; 1Pet 1.10-11; Ezec 1.26;

¹⁶ Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.”

Dan 12.6-7; Dan 9.21; Luc 1.19-26;

¹⁷ El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”

Ezec 1.28; Apoc 1.17;

¹⁸ Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.

Dan 10.9-10; Luc 9.32; Ezec 2.2;

¹⁹ Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.

Dan 9.27; Dan 11.27-36; Dan 12.7; Hab 2.3;

²⁰ Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.

Dan 8.3;

²¹ Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.

Dan 8.5; Dan 11.3;

²² Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.

Dan 8.8; Dan 11.4;

²³ La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.

Dan 8.6; Deut 28.50;

²⁴ El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.

Apoc 17.13-17; Dan 8.12; Dan 11.36; Dan 8.10; Dan 7.25;

²⁵ Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

Dan 11.21-24; Dan 8.11; Dan 11.36; Dan 8.11; Dan 11.36; Iov 34.20; Dan 2.34-45;

²⁶ Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”

Dan 10.1; Ezec 12.27; Dan 10.14; Dan 12.4-9; Apoc 22.10;

²⁷ Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

Dan 7.28; Dan 10.8-16; Dan 6.2-3; Dan 8.6;

Daniel 9

¹ „În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor,

Dan 1.21; Dan 5.31; Dan 6.28;

² în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.

2Cron 36.21; Ier 25.11-12; Ier 29.10;

³ Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

Neem 1.4; Ier 29.12-13; Dan 6.10; Iac 4.8-10;

⁴ M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!

Exod 20.6; Deut 7.9; Neem 1.5; Neem 9.32;

⁵ Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale.

1Imp 8.47-48; Neem 1.6-7; Neem 9.33-34; Ps 106.6; Isa 64.5-7; Ier 14.7; Dan 9.15;

⁶ N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.

2Cron 36.15-16; Dan 9.10;

⁷ Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!

Neem 9.33;

⁸ Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!

Dan 9.7;

⁹ La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!

Neem 9.17; Ps 130.4-7;

¹⁰ N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii;

Dan 9.6;

¹¹ ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.

Isa 1.4-6; Ier 8.5-10; Lev 26.14; Deut 27.15; Deut 28.15; Deut 29.20; Deut 30.17-18; Deut 31.17; Deut 32.19;

¹² El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.

Zah 1.6; Ezec 5.9; Amos 3.2;

¹³ După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău.

Lev 26.14; Deut 28.15; Isa 9.13; Ier 2.30; Ier 5.3; Osea 7.7-10;

¹⁴ De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.

Ier 31.28; Ier 44.27; Neem 9.33; Dan 9.7; Dan 9.10;

¹⁵ Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire.

Exod 6.1-6; Exod 32.11; 1Imp 8.51; Neem 1.10; Ier 32.21; Exod 14.18; Neem 9.10; Ier 32.20; Dan 9.5;

¹⁶ Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.

1Sam 12.7; Ps 31.1; Ps 71.2; Mic 6.4-5; Dan 9.20; Zah 8.3; Exod 20.5; Ps 44.13-14; Ps 79.4;

¹⁷ Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit!

Num 6.25; Ps 67.1; Ps 80.3-19; Ioan 16.24;

¹⁸ Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.

Isa 37.17; Exod 3.7; Ps 80.14; Ier 25.29;

¹⁹ Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”

Ps 79.9-10; Ps 102.15-16;

²⁰ Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;

Ps 32.5; Isa 65.24;

²¹ pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.

Dan 8.16; Dan 8.18; Dan 10.10-16; 1Imp 18.36;

²² El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

²³ Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte, dar, la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!

Dan 10.12; Dan 10.11-19; Mat 24.15;

²⁴ Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

Isa 53.10; Isa 53.11; Ier 23.5-6; Evr 9.12; Apoc 14.6; Ps 45.7; Luc 1.35; Ioan 1.41; Evr 9.11;

²⁵ Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

Dan 9.23; Mat 24.15; Ezra 4.24; Ezra 6.1-15; Ezra 7.1; Neem 2.1-8; Ioan 1.41; Ioan 4.25; Isa 55.4; Neem 4.8-18; Neem 6.15;

²⁶ După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.

Isa 53.8; 1Pet 2.21; 1Pet 3.18; Mat 22.7; Luc 19.44; Mat 24.2; Mat 24.6-14; Isa 8.7-8; Dan 11.10-22;

²⁷ El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Isa 42.6; Isa 55.3; Ier 31.31; Ezec 16.60-62; Isa 53.11; Mat 26.28; Rom 5.15-19; Evr 9.28; Mat 24.15; Luc 21.20; Isa 10.22-23; Isa 28.22; Dan 11.36; Luc 21.24; Rom 11.26;

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea