Plan de citire a biblie intr-un an

Pasajul zilei pentru 04 November 2025

Ioan 10

¹ Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.

² Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.

³ Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.

⁴ După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.

⁵ Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

⁶ Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

⁷ Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.

⁸ Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.

⁹ Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

Ioan 14.6; Efes 2.18;

¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

¹¹ Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.

Ezec 40.11; Isa 34.12-23; Isa 37.24; Evr 13.20; 1Pet 2.25; 1Pet 5.4;

¹² Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.

Zah 11.16-17;

¹³ Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.

¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

2Tim 2.19;

¹⁵ aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

Mat 11.27; Ioan 15.13;

¹⁶ Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Isa 56.8; Ezec 37.22; Efes 2.14; 1Pet 2.25;

¹⁷ Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.

Isa 53.7-12; Evr 2.9;

¹⁸ Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Ioan 2.19; Ioan 6.38; Ioan 15.10; Fapt 2.24-32;

¹⁹ Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.

Ioan 7.43; Ioan 9.16;

²⁰ Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”

Ioan 7.20; Ioan 8.48-52;

²¹ Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”

Exod 4.11; Ps 94.9; Ps 146.8;

²² În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.

²³ Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.

Fapt 3.11;

²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”

²⁵ „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

Ioan 3.2; Ioan 5.36; Ioan 10.38;

²⁶ Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

Ioan 8.47; 1Ioan 4.6;

²⁷ Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Ioan 10.4.14;

²⁸ Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Ioan 6.37; Ioan 17.11-12; Ioan 18.9;

²⁹ Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Ioan 14.28; Ioan 17.2;

³⁰ Eu şi Tatăl una suntem.”

Ioan 17.11-22;

³¹ Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.

Ioan 8.59;

³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”

³³ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

Ioan 5.18;

³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”?

Ps 82.6;

³⁵ Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –

Rom 13.1;

³⁶ cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

Ioan 6.27; Ioan 3.17; Ioan 5.36-37; Ioan 8.42; Ioan 5.17-18; Ioan 10.30; Luc 1.35; Ioan 9.35-37;

³⁷ Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Ioan 15.24;

³⁸ Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”

Ioan 5.36; Ioan 14.10-11; Ioan 14.10-11; Ioan 17.21;

³⁹ La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.

Ioan 7.30-44; Ioan 8.59;

⁴⁰ Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

Ioan 1.28;

⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”

Ioan 3.30;

⁴² Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

Ioan 8.31; Ioan 11.45;

Ioan 11

¹ Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –

Luc 10.38-39;

² Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

Mat 26.7; Ioan 12.3;

³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”

⁴ Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Ioan 9.3; Ioan 11.40;

⁵ Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.

⁶ Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

Ioan 10.40;

⁷ şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”

⁸ „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”

Ioan 10.31;

⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

Ioan 9.4;

¹⁰ dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”

Ioan 12.35;

¹¹ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”

Deut 31.16; Dan 12.2; Mat 9.24; Fapt 7.60; 1Cor 15.18-51;

¹² Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”

¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.

¹⁴ Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit.

¹⁵ Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”

¹⁶ Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”

¹⁷ Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.

¹⁸ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

¹⁹ mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.

²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.

²¹ Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!

²² Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Ioan 9.31;

²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

²⁴ „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Luc 14.14; Ioan 5.29;

²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Ioan 5.21; Ioan 6.39-44; Ioan 1.4; Ioan 6.35; Ioan 14.6; Col 3.4; 1Ioan 1.1-2; 1Ioan 5.11; Ioan 3.36; 1Ioan 5.10;

²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

²⁷ „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

Mat 16.16; Ioan 4.42; Ioan 6.14-69;

²⁸ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”

²⁹ Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.

³⁰ Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.

³¹ Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”

Ioan 11.19;

³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

Ioan 11.21;

³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.

³⁴ Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”

³⁵ Isus plângea.

Luc 19.41;

³⁶ Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”

³⁷ Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”

Ioan 9.6;

³⁸ Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.

³⁹ „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”

⁴⁰ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”

Ioan 11.4-23;

⁴¹ Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

⁴² Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

Ioan 12.30;

⁴³ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

⁴⁴ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”

Ioan 20.7;

⁴⁵ Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

Ioan 2.23; Ioan 10.42; Ioan 12.11-18;

⁴⁶ Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

⁴⁷ Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

Ps 2.2; Mat 26.3; Luc 22.2; Ioan 12.19; Fapt 4.16;

⁴⁸ Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”

⁴⁹ Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic;

Luc 3.2; Ioan 18.14; Fapt 4.6;

⁵⁰ oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”

Ioan 18.14;

⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.

⁵² Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

Isa 49.6; 1Ioan 2.2; Ioan 10.16; Efes 2.14-17;

⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.

⁵⁴ De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Ioan 4.1-3; Ioan 7.1; 2Cron 13.19;

⁵⁵ Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.

Ioan 2.13; Ioan 5.1; Ioan 6.4;

⁵⁶ Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

Ioan 7.11; Ioan 11.8;

⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Ioan 12

¹ Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi.

Ioan 11.1-43;

² Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El.

Mat 26.6;

³ Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului.

Luc 10.38-39; Ioan 11.2;

⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis:

⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?”

⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.

Ioan 13.29;

⁷ Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.

⁸ Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”

Mat 26.11;

⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania; şi au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi.

Ioan 11.43.44;

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr,

Luc 16.31;

¹¹ căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Ioan 11.45; Ioan 12.18;

¹² A doua zi, o gloată mare care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,

Mat 21.8; Luc 19.35.36;

¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Ps 118.25-26;

¹⁴ Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris:

Mat 21.7;

¹⁵ „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”

Zah 9.9;

¹⁶ Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El.

Luc 18.34; Ioan 7.39; Ioan 14.26;

¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El.

¹⁸ Şi norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta.

Ioan 12.11;

¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după El!”

Ioan 11.47-48;

²⁰ Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

Fapt 17.4; 1Imp 8.41-42; Fapt 8.27;

²¹ s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Ioan 1.44;

²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.

²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.

Ioan 13.32; Ioan 17.1;

²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.

1Cor 15.36;

²⁵ Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.

Mat 10.39; Mat 16.25; Luc 9.24; Luc 17.33;

²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

Ioan 14.3; Ioan 17.24; 1Tes 4.17;

²⁷ Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!

Mat 26.38-39; Luc 12.50; Ioan 13.21; Luc 22.53; Ioan 18.37;

²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”

Mat 3.17;

²⁹ Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.

Ioan 11.42;

³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

Mat 12.29; Luc 10.18; Ioan 14.30; Ioan 16.11; Fapt 26.18; 2Cor 4.4; Efes 2.2; Efes 6.12;

³² Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –

Ioan 3.14; Ioan 8.28; Rom 5.18; Evr 2.9;

³³ Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –

Ioan 18.32;

³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este acest Fiu al omului?”

Ps 89.36-37; Ps 110.4; Isa 9.7; Isa 35.8; Ezec 37.25; Dan 2.44; Dan 7.14-27; Mic 4.7;

³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.

Ioan 1.9; Ioan 8.12; Ioan 9.5; Ioan 12.46; Ier 13.16; Efes 5.8; Ioan 11.10; 1Ioan 2.11;

³⁶ Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.

Luc 16.8; Efes 5.8; 1Tes 5.5; 1Ioan 2.9-11; Ioan 8.59; Ioan 11.54;

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?”

Isa 53.1Rom;

³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

⁴⁰ „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Isa 6.9-10; Mat 13.14;

⁴¹ Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.

Isa 6.1;

⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.

Ioan 7.13; Ioan 9.22;

⁴³ Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

Ioan 5.44;

⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.

Ioan 5.44;

⁴⁵ Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Ioan 14.9;

⁴⁶ Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.

Ioan 3.19; Ioan 8.12; Ioan 9.5-39; Ioan 12.35.36;

⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Ioan 5.45; Ioan 8.15-26; Ioan 3.17;

⁴⁸ Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Luc 10.16; Deut 18.19;

⁴⁹ Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.

Ioan 8.38; Ioan 14.10; Deut 18.18;

⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”

Textul cautat

Cum caut

Unde caut:

Cartea